Putem face o psihoterapie si fara sa avem simptome?

Putem face o psihoterapie pentru a ne cunoaste. Psihanaliza, de exemplu, nu este doar o metoda de psihoterapie ci si o metoda de sondare a psihismului inconstient. Urmand o psihoterapie psihanalitica, nu doar reducem nelinistile (anxietatea), nu doar dizolvam simptomele, ci devenim constienti de felul in care noi functionam la nivel psihologic. Ne descoperim astfel tiparele de gandire, motivatiile inconstiente, dorintele si temerile ascunse, precum si mecanismele psihice prin care evitam, distorsionam acele aspecte ale realitatii care nu ne plac sau care ne sperie. Ne intelegem mai bine pe noi insine si ii intelegem mai bine pe ceilalti.

Imi place sa spun ca a face o psihanaliza sau o meditatie Zen nu strica nimanui. Cu totii avem nevoie de o igiena mentala, dar cei mai multi dintre noi sunt departe de a constientiza aceasta nevoie. Este posibil, sper, ca in viitor a efectua un proces de igiena mentala cu regularitate sa devina la fel de firesc precum spalatul pe dinti, de exemplu.

In prezent insa, este adevarat ca marea majoritate a celor care solicita o psihoterapie fac acest lucru doar cand ajung in situatii de criza. A fi in criza iti creeaza o motivatie puternica pentru a face psihoterapie.

Personal, pana acum nu m-am aflat niciodata in situatia in care cineva sa-mi solicite o psihoterapie fara a avea o problema. Ca problema este foarte vag definita, asta este alta poveste. Multe probleme care ii imping pe oameni catre o psihoterapie sunt vag definite si de fapt unul din obiectivele psihoterapiei se refera la definirea clara a problemelor (nu se spune ca o problema bine definita este pe jumatate rezolvata ?). Mai mult, problema prezentata nu este niciodata adevarata problema,caci adevarata problema rezida intr-un conflict inconstient.

Ca sa o spun foarte direct, eu nu cunosc oameni fara probleme. Cunosc oameni care spun despre ei insisi ca nu au nici o problema, dar spun asta tocmai pentru ca nu se cunosc pe ei insisi, nu au capacitatea de a se autoobserva, nu pot realiza un demers introspectiv suficient de profund. Una este sa nu ai probleme si alta e sa negi problemele pe care le ai.

Sa luam exemplul unei persoane care se plange in continuu de modul nedrept si persecutoriu in care o trateaza cei din jurul ei. La un moment dat, aceasta persoana citeste intr-o carte de popularizare a psihoterapiei o descriere a comportamentului de victima si recunoaste in acea descriere propriile tendinte de autovictimizare. Isi da seama brusc ca are o problema. O avusese si pana atunci, dar nu fusese constienta de asta.

Pe multi ii sperie gandul ca ar putea avea probleme, privesc acest lucru ca pe o critica, ca pe o respingere , ca pe ceva rusinos, umilitor. Dar problemele apar tot timpul, la toata lumea (!), iar asta semnaleaza faptul ca a sosit momentul sa trecem la un alt nivel de dezvoltare personala.

Beneficiile psihoterapiei

Beneficiile psihoterapiei

Principalele beneficii ale psihoterapiei psihanalitice sunt:

•  o maniera noua si originala de a gandi, care te va face sa privesti lumea cu alti ochi    (de aceea o psihanaliza seamana foarte mult cu o initiere);

•  o mai buna comunicare cu tine insuti si cu ceilalti;

•  o intelegere profunda a modului in care functionam, atat noi, cat si ceilalti;

•  o adaptare superioara la realitate;

•  dezvoltarea creativitatii si a intuitiei, prin stimularea interactiunii cu inconstientul;

•  cresterea tolerantei la stress;

•  disparitia simptomelor;

•  o viata plina de sens.

Bineinteles, toate aceste beneficii sunt obtinute in urma unei cure de lunga durata.

Poveste despre psihoterapie

DE CE IMI PLACE PSIHOTERAPIA PSIHANALITICA

Putem asemui psihicul unui om cu o casa cu multe, foarte multe camere. Poate cu un castel, suna mai frumos. Pe unele camere le cunoastem, le folosim zilnic. In altele nu am intrat niciodata.

Unii oameni folosesc in mod obisnuit doar 2 camere, altii 10. Cu cat folosim mai multe camere, cu atat folosim mai multe resurse, dezvoltam mai multe capacitati, experienta noastra de viata este mai bogata. La asta se refera cresterea, autocunoasterea, dezvoltarea personala: la folosirea cat mai multor camere. Si ar fi frumos sa functionam la capacitate maxima, nu-i asa?

Pe unele camere le-am mobilit noi insine – mobila din aceste camere reprezinta achizitiile noastre in plan intelectual, afectiv, relational. Alte camere au fost mobilate de altii pentru noi – aici gasim ceea ce parintii, bunicii, invatatorii, prietenii, agresorii etc au pus in noi.

Raportul dintre numarul camerelor mobilate de noi si cel al camerelor mobilate de altii defineste gradul nostru de initiativa, raportul activism/ pasivitate, lider/ subordonat, independenta/ dependenta, autenticitate/ inautenticitate.

A constientiza inseamna sa aducem lumina in camerele castelului nostru. Prin constientizare devenim mai luminosi.

Inca din copilaria timpurie, folosim multe camere pentru a depozita amintirile experientelor noastre, impreuna cu trairile asociate acestora. Multe camere contin amintiri fericite, iar starile asociate acestora sunt stari resursa. Ne intoarcem in aceste camere de fiecare data cand avem nevoie sa intram in contact cu resursele noastre.

Alte camere contin amintiri neplacute sau chiar traumatice, iar emotiile asociate acestora (frica, furie, ura etc) devin proprii nostri “dragoni interiori”. Inima nu ne da ghes sa ne confruntam cu acesti « monstri » si cautam sa ferecam cat mai bine usile acestor camere. Mai mult, in plimbarile prin castelul nostru, evitam sa ne apropiem de aceste camere pentru a nu auzi zgomotele produse de acesti dragoni in incercarile lor de a sparge usa.

Daca zgomotele devin prea puternice pentru a mai putea fi ignorate, teama ca acesti dragoni vor reusi sa sparga usa ne determina sa apelam la ajutorul unui psihoterapeut.

Cele mai multe psihoterapii ne vor ajuta sa punem cat mai multe zavoare la aceste usi, sa le dublam sau sa le zidim. Sa ne folosim de resursele pe care le avem pentru a tine monstrii inchisi. Si chiar vom reusi – pentru un timp. Spun pentru un timp, caci la un moment dat toate aceste eforturi ne vor epuiza fortele.

Oricum, trebuie sa avem in vedere faptul ca, acele camere care intemniteaza dragonii raman ocupate, nu le putem folosi …pentru a depozita comori, de exemplu; sau pentru a pofti oaspeti dragi sa ramana peste noapte. Dar cui ii mai pasa de asta cand dragonul sta sa dea navala peste noi?

Psihoterapia psihanalitica propune alta viziune. Ea spune stapanului casei: “Cu cat mai multe camere raman ocupate, cu atat capacitatea ta de a raspunde provocarilor vietii va fi mai redusa. Asta conduce inevitabil la alte experiente negative si implicit la alti dragoni care vor trebui sa fie intemnitati in alte camere. Si astfel, din ce in ce mai multe camere ale tale vor fi folosite pentru a intemnita dragoni.”

Ce-i de facut?

Solutia propusa de psihoterapia psihanalitica este ca stapanul casei sa se antreneze pentru a infrunta dragonii si a-i convinge sa paraseasca casa. Antrenamentul va fi lung si dificil. Stapanul casei va trebui sa se disciplineze, sa-si antreneze atentia si capacitatea de autoobservare, sa-si asume responsabilitatea ptru gandurile, spusele si faptele sale. Apoi, cand va fi pregatit, va deschide cate o usa si va infrunta dragonul din spatele ei. Va incepe cu cel mai slab dragon si va termina cu cel mai puternic. Fiecare camera cucerita va adaposti astfel o resursa. Si fiecare dragon cucerit ii va face un dar: propria lui energie + o lectie importanta despre viata. Stapanirea de sine merge mana in mana cu intelepciunea.