Monthly Archives: September 2013

Eros la serviciu (I) (Adevarul de week end, 30 august 2013)

Adevarul (Elena Coroianu): Ce parere aveti despre relatiile aparute intre colegii de munca?

Virgil Rîcu: Exista mai multi factori care faciliteaza formarea cuplurilor la locul de munca.

Unul din factorii care influenteaza formarea cuplurilor in general este proximitatea.
Lucrul impreuna creeaza conditiile ideale pentru satisfacerea acestui criteriu.

Alt doilea factor se refera la faptul ca, intrucat petrecem la serviciu cea mai mare parte a timpului, automat locul de munca devine volens nolens terenul de exprimare al celor doua pulsiuni fundamentale: pulsiunea sexuala si cea agresiva. La serviciu intalnim inevitabil deopotriva flirtul si conflictele.

De asemenea, oamenii se protejeaza de suferinta difuza produsa de plictis, monotonie, frustrare apeland la ajutorul Eros-ului. Eros-ul este “morfina” predilecta a celor plictisiti. Acesta ar putea fi considerat un alt factor.

In fine, pentru foarte multi oameni un cadru ierarhic organizat si formalizat stimuleaza regresia emotionala. Ei se simt cumva ca la scoala. Regresia emotionala devine evidenta in programele de training, cand angajatii se comporta asemeni unor elevi si foarte evidenta in programele de team building, unde multi angajati se simt asemeni unor elevi adolescenti aflati in tabara. Prin urmare, ei se comporta acum asa cum se comportau odinioara la scoala/in tabara: flirteaza, au aventuri, fac sex.

Din motivele mentionate mai sus, cred ca formarea unor astfel de cupluri la serviciu este inevitabila.

Adevarul : Cum vad colegii aceste relatii? Dar sefii?

V.R.: Cu curiozitate si interes. Cu o placere care se tradeaza  usor, caci un subiect de barfa suculent este motiv eficient de alungare a monotoniei. Uneori cu nostalgie, caci povestea de dragoste a celor doi colegi trezeste amintiri. De asemenea, cu gelozie si invidie, care invidie poate imbraca diverse forme, inclusiv critica moralizatoare acerba si rigida.

In plus, in cazul sefilor poate aparea ingrijorarea cu privire la pericolul afectarii performantelor. Exact asa cum parintii isi fac griji ca nu cumva dragostea sa-i distraga pe copiii lor adolescenti de la invatat.

Adevarul : Exista o diferenta intre cum sunt priviti cei doi? (femeia si barbatul din relatie)

V.R.: In cazul in care relatia celor doi protagonisti este o relatie extramaritala, adulterina, unele colege (femei) pot fi foarte critice la adresa femeii, dar acest lucru nu trebuie sa ne pacaleasca: aceste critici sunt fie manifestari ale invidiei, fie eforturi de a se asigura ca ele insele – in conditii asemanatoare – nu vor cadea in aceeasi ispita.

In cazul in care cei doi sunt necasatoriti, iar el este perceput ca fiind “ok”, femeia este incurajata de colege sa continue relatia.

Adevarul : Este diferit acest mod de a te cunoaste cu cineva? Si nu ma refer la locatie :)

V.R.:Existe diferente daca facem comparatia cu intalnirile (dating) din viata personala. Atunci cand un barbat si o femeie au o intalnire, ei stiu in ce piesa joaca: este o intalnire menita sa evalueze sansele unei cuplari. Fiecare foloseste masti, ritualuri de imperechere, strategii de seductie sau dimpotriva, scuturi protectoare etc.

La serviciu, multe intalniri sunt generate de sarcini profesionale, nu exista intentia initiala de cuplare, prin urmare cei doi au posibilitatea de a se cunoaste fara toate acele masti. Dragostea apare intr-un ritm mai relaxat si de multe ori pe neasteptate, ocolind constientul protagonistilor.

Adevarul : Cum influenteaza randamentul la munca?

V.R.: Intrebarea reflecta o neliniste foarte asemanatoare cu acea ingrijorare a parintilor (de care vorbeam putin mai inainte) ca nu cumva dragostea sa-i distraga pe copiii lor adolescenti de la invatat.
Se pare ca regresia emotionala este molipsitoare: atunci cand unii membri ai grupului regreseaza la varsta adolescentei, alti membri ai grupului tind sa-i urmeze.

Ca sa ofer totusi un raspuns la intrebarea ta, imi vine sa spun ca dragostea este o forma de energie pozitiva care conduce in general la efecte pozitive in mediul in care se manifesta.

Adevarul : Daca o relatie intre doi colegi de munca nu a mers, e mai bine ca unul dintre ei sa-si schimbe serviciul sau vor putea sa „convietuiasca” decent la birou?

V.R.: Depinde de maturitatea lor emotionala. Oamenii maturi emotionali stiu sa se desparta: exista tristete, exista eventual unele regrete, dar nu exista resentimente. Despartirea nu survine ca urmare a unor lupte de orgolii, ci ca urmare a unei reflectii intelepte care conduce la concluzia clara ca fiecaruia ii este mai bine  sa urmeze un alt drum. Despartirea nu poarta amprenta egoismului, ci amprenta intelegerii iubitoare care renunta la egoism pentru mai binele persoanei iubite si pentru mai binele amandurora.

Evident, putini sunt cei care ating acest nivel. Prin urmare, pentru marea majoritate ar fi recomandata o schimbare care sa impiedice contactele frecvente.
________________
Adevarul : Daca despartirea a fost una urata, cu scandal, sta in natura umana sa-ti pui deoparte (re)sentimentele si sa poti lucra zi de zi cu un om ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

V.R.: A-ti tine sentimentele deoparte este un proces care se realizeaza cu mult efort. Atunci cand obosim, sentimentele ies repede la suprafata. Prin urmare, reprimarea sentimentelor este o strategie care poate functiona pe termen scurt. Pe termen lung insa, este extrem de costisitoare si ineficienta.
Pe termen lung, doar clarificarea functioneaza, iar clarificarea necesita un exercitiu de sinceritate (in primul rand trebuie sa fii sincer(a) cu tine) care nu este totusi la indemana oricui.

Adevarul : Am inteles ca sunt firme care descurajeaza (oficial sau mai voalat) astfel de relatii. Ce parere aveti? Stiti de asa ceva?

V.R.: Cele mai multe firme urmaresc sa tina viata profesionala a angajatilor cat mai separata de cea personala, iar relatiile amoroase la locul de munca ameninta acest deziderat.
In viziunea firmelor, energia trebuie focalizata asupra muncii. Inclusiv energia sexuala trebuie sublimata in munca.

La nivel inconstient, lucrurile stau putin altfel: sefii joaca rolul parintilor, iar subordonatii rolul copiilor.  Interzicerea relatiilor amoroase intre angajati corespunde tabuului incestului intre frati si surori.

Adevarul : De ce ar trebui sa tina cont doua persoane care vor sa intre intr-o astfel de relatie?

V.R.: Evident, trebuie sa tina cont de posibilele consecinte: pentru sine, pentru celalalt, pentru activitatea peofesionala si relationarea cu ceilalti. Este de asemenea intotdeauna binevenita clarificarea intentiilor si asteptarilor. “Ce imi doresc eu de fapt de la aceasta relatie? Care este scenariul pe care vreau sa-l traiesc? Ce urmaresc prin asta? Cum voi iesi din asta?” sunt intrebari care merita efortul de a li se raspunde.

___________________________________________
P.S. Interviul de mai sus a contribuit la realizarea articolului ‘Dragostea la serviciu, cu bune si cu rele’ aparut in Adevarul Week End, 30 august 2013. Evident, din motive de spatiu, el nu a putut fi publicat in intregime.

Articolul poate fi citit pe site-ul ziarului Adevarul si merita citit intrucat ofera mult mai multe informatii, confesiuni ale unor femei aflate in situatia de a fi avut relatii amoroase la serviciu, precum si opinii ale altor psihologi.

Leave a comment

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Psihoterapie de cuplu/ Terapie de cuplu/ Consiliere maritala

Prietenia dintre barbati (Psychologies iulie 2013)

Psychologies: Se spune ca prietenia adevarata dintre barbati transcende timpul, uneori fiind mai puternica decat legaturile de rudenie. Ce se ascunde in spatele acestei relationari care trezeste invidia multor iubite si sotii?

1.Psychologies (Catalina Cristescu): La ce varsta incepe sa se formeze nevoia apartentei la grupul de baieti?

Virgil Rîcu: Aceasta nevoie apare in perioada de latenta (6-12 ani). In deja celebra perioada oedipiana (3-6 ani), baiatul si-o doreste pe mama pentru el (asa cum fetitele vor sa se casatoreasca cu tata), iar tatal apare ca o figura care starneste deopotriva admiratie, iubire si rivalitate.
In mod ideal, conflictul oedipian se sfarseste prin renuntarea baietelului la mama in favoarea tatalui, tatal devenind acum prietenul, camaradul, mentorul.

Spun in mod ideal pentru ca, in practica, in realitate, lucrurile nu se intampla exact ca in teorie. Mama nu incurajeaza 100% desprinderea copilului (ci dimpotriva, il foloseste pentru satisfacerea nevoilor ei afective frustrate) si nici tatal nu gestioneaza prea intelept rivalitatea cu copilul (simtindu-se neglijati de sotie, multi tati devin gelosi).

Dar presupunand ca lucrurile se intampla suficient de ok, spre varsta de 6 ani, baietii renunta la comportamentele foarte afectuoase fata de mama (chiar resping manifestarile afectuoase ale mamelor fata de ei) si cauta prezenta tatilor, cu care accepta sa se identifice. Ca sa citez un baietel de aceasta varsta: “baietii cu baietii, fetele cu fetele”.

2. Psychologies: De ce sunt barbatii atat de atasati de prietenii lor?

V.R.: Ce inseamna “atat de atasati”? Cine spune ca este un atasament in exces? Cine resimte asta ca fiind o problema?

Hai sa incercam sa empatizam putin cu acesti barbati. Cum ar fi sa te simti bine, relaxat, in largul tau … si sa vina cineva care sa-ti spuna ca ai o problema pentru ca te simti asa de bine?

Cam ciudat, nu?

3. Psychologies: Poate fi grupul de prieteni substitutul unui tata absent sau abuziv? (si aici sa se simta valorizati, apreciati, iubiti de un personaj masculin)

V.R.: Grupul in sine, nu. Posibil liderul grupului, in special daca acesta este putin mai mare ca varsta. Grupul de prieteni functioneaza ca grup de suport, dar nu ca substitut al figurii paterne. Un substitut al autoritatii parentale implica o diferenta de nivel in planul ierarhiei, al puterii. Prietenii se situeaza pe acelasi nivel ierarhic, sunt egali, putem vorbi despre o fratie.

Dar un adolescent poate cauta excesiv grupul de prieteni  si pentru a scapa de o mama mult prea …“iubitoare”. De o mama intruziva, controlatoare, sufocanta; de o mama mult prea “mamoasa” care il infantilizeaza, nu il lasa sa creasca, nu ii permite sa-si dezvolte calitatile masculine; de o mama mult prea seductiva care isi orienteaza asupra fiului intreaga afectiune, afectiune care in mod normal ar trebui sa-i revina sotului ei.

Teama inconstienta de aceasta figura “vrajitoreasca” a mamei are drept consecinta o respingere a intimitatii profunde cu o femeie.

4. Psychologies: De ce se simt prietenii tradati cand cineva din grup se insoara?

V.R.: “Tradati” este un termen mult prea emotional. Majoritatea barbatilor ar fi de acord ca este vorba despre un sentiment de pierdere, dar o pierdere care este acceptata ca incadrandu-se intr-un firesc al lucrurilor.
Ca dovada, prietenii glumesc pe seama celui care se insoara, dar nu fac “crize”, nu il urasc, nu se razbuna, nu il resping atunci cand acesta se alatura din cand in cand la o bere. Dimpotriva, se bucura.

5. Psychologies: Sau care este mecanismul cand dupa casatorie barbatul se izoleaza de prieteni?

V.R.: Modelul social isi face simtita infuenta foarte mult, iar modelul social cere barbatului casatorit sa dedice mai mult timp familiei decat iesirilor cu prietenii.
Casatoria semnifica incheierea une etape de viata si trecerea intr-o alta etapa a vietii, semnificatie care – dupa toate aparentele – este adanc gravata in psihicul majoritatii oamenilor. Atat de adanc, incat unii cauta sa  amane acest pas cat mai mult pentru a putea “copilari” cat mai mult.

6. Psychologies: Ce se intampla cu un barbat in al carui sistem de valori se afla pe prima treapta prietenii şi abia apoi familia şi sotia?

V.R.: Cine face judecata asta? Barbatul?! Greu de crezut. Pare ca aceasta perceptie este a sotiei.
Dar pentru ca ea percepe lucrurile in felul acesta, nu inseamna ca este si adevarat. Este perceptia ei, interpretarea ei, iar daca cautam sa aflam ce alimenteaza aceasta interpretare, aflam doar gelozie, invidie, sentimentul de a fi exclusa.

Faptul ca un barbat gaseste placere in a sta cu prietenii, nu inseamna ca el nu tine la familia sa. Poate insemna cel mult ca nu are prea multe subiecte comune de interes/conversatie cu sotia sa. Acest lucru ar fi problema, nu prietenii.

7. Psychologies: De multe ori influenta grupului de prieteni este mai mare decat cea a familiei sau partenerei, de ce?

V.R.: Intrebarea se refera la influenta, prin urmare la putere    si control. Suntem deci intr-un scenariu in care exista un barbat tanar si o competitie acerba intre doi concurenti care isi doresc putere, control asupra acestui barbat: unul este grupul de prieteni, celalalt partenera sau familia.
Intrebarea mea este: cine credeti ca isi doreste mai acerb, mai insetat, controlul asupra barbatului? Prietenii sau partenera?

Incercati sa fiti cat mai sinceri/sincere cu putinta.

8. Psychologies: De ce unii barbati isi copiaza fidel prietenii, actiunile lor, modul de a trai, ideile acestora, isi asuma inclusiv franturi din personalitatea fiecaruia?

V.R.: Comportamentele pe care le descrieti reprezinta incercari de identificare. Nu numai barbatii fac asta, ci si femeile.
Atunci cand admiram pe cineva, incostient aspiram sa fim  asemeni acelei persoane. Personalitatea noastra se formeaza printr-o lunga suita de identificari si contraidentificari, proces surprins magistral de Homer: “Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit”.

Evident, aceste procese de identificare, prin care se formeaza caracterul, sunt masive in perioada copilariei, in special in primii 5 ani de viata. Ulterior, identificarile continua, dar intr-un ritm mai putin accelerat si intr-o maniera mult mai selectiva, intrucat noile identificari trebuie sa fie compatibile cu cele mai puternice dintre identificarile mai vechi.

La varsta adolescentei, are loc o revenire a dorintei de noi identificari, o cautare a modelelor, sustinuta si de  nevoia de separare in plan psihic de parinti (cei care au oferit vechile modele de identificare).

Comportamentele de imitare a altora reprezinta faza asimilarii necritice. Ulterior, aceste asimilari sunt “digerate” printr-un proces autoreflexiv care conduce la pastrarea a ceea ce este considerat folositor si la eliminarea acelor aspecte considerate nocive.

Daca aceasta functie autoreflexiva nu este dezvoltata, atunci intr-adevar asimilarea influentelor este necritica si ceea ce vedem este imaturitate afectiva, neincredere in sine, dependenta.

9. Psychologies: Putem vorbi de un “instinct de haita”? (lider, competivitate, ajutor…)

V.R.: In comunitatile tribale, diferentierea intre masculin si feminin era foarte bine facuta. Existau rituri de initiere in aspectele masculinitatii si in misterele feminitatii. Vorbim de o perioada in care conceptul de unisex era de negandit 🙂

A face parte din “haita” satisface o nevoie de apartenenta si constituie in acelasi timp o validare a masculinitatii. Esti barbat in masura in care faci lucruri pe care le fac indeobste barbatii; esti barbat daca stai cu barbatii si nu cu femeile.

Aceste credinte, care acum tind catre statutul de prejudecati, au constituit o realitate solida mult timp si inca isi mai fac simtita influenta.
As adauga faptul ca rivalitatea si admiratia din perioada oedipiana sunt regasite acum in forma unei simpatii si a unei competitivitati intre membrii haitei.

10. Psychologies: De ce unii barbati vor sa petreaca mai mult timp cu prietenii decat cu partenera? (chiar si cand sunt ok in cuplu)

V.R.: Daca mergem pe ideea/metafora conform careia barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus si se intalnesc pe Pamant, atunci pare firesc ca, dupa un timp, barbatii sa simta dorul de Marte, iar femeile dorul de Venus.

Exista diferente intre barbati si femei. Chiar daca gandim aceste diferente ca fiind complementare, ele sunt totusi diferente. Este extrem de incitant sa iti cunosti complementarul, dar este relaxant sa petreci timp cu cineva asemeni tie.

A recunoaste ca suntem diferiti si a respecta aceste diferente este o lectie pe care toti trebuie sa o invatam.

11. Psychologies: Ce se intampla in cuplurile unde partenera incearca sa il indeparteze pe barbat de prietenii lui?

V.R.: Frustrare, tensiune, resentimente, razbunari subtile, indirecte, agresivitate pasiva.

12. Psychologies: De ce barbatii nu suporta sa le vorbesti prietenii de rau?

V.R.: Evident, pentru ca tin la prietenii lor.

Evident, pentru ca a vorbi pe cineva de rau nu e nici semn de obiectivitate, nici semn de prea multa gratie.

Evident, pentru ca a-ti auzi iubita barfind ca la usa cortului nu e ceva care sa starneasca admiratia. Nu e nici macar ceva sexy.

Altfel spus, oprindu-si iubitele din barfa, ei stopeaza procesul prin care ele dezamagesc, decad in ochii lor. Stopand barfa iubitelor lor, barbatii mentin o imagine buna atat prietenilor, cat si iubitelor.

13. Psychologies: Multe femei spun ca se simt neglijate din cauza prietenilor, cum se poate ajunge la un echilibru in acest sens?

V.R.: Ele simt ca exista o problema, dar cauta cauza problemei intr-un loc nepotrivit. Barbatii nu neglijeaza femeile din cauza prietenilor, ci din cauza ca ceva in intimitatea lor cu acele femei nu merge.

Ceea ce poate aduce echilibru este, ca de obicei, o intelegere clara. Cred ca femeile au nevoie sa inteleaga ca ele si prietenii lui nu sunt pe acelasi plan, dupa cum ele si mamele lor (ale barbatilor) de asemenea nu sunt in acelasi plan.

Prin urmare, nu se pune problema unei alegeri a barbatului intre sotie si prieteni. Renuntarea la prieteni nu va face relatia cu sotia mai buna.

Cred, de asemenea, ca multe femei manifesta o invidie pentru placerile barbatului de la care ele se simt excluse si cauta inconstient sa-i “taie” aceasta bucurie.

Unele devin controlatoare si pun in scena un scenariu in care el joaca rolul de copil, iar ea de mamica care-i interzice sa mai stea cu baietii si ii cere sa vina acasa sa-si faca “temele”. Mesajul (semi)constient este acela ca el este infantibil si iresponsabil, iar ea este matura si responsabila.

Intr-un plan mai profund, sesizam care este relatia fiecaruia cu placerea: el stie sa se distreze, sa-si provoace placere, ea isi neaga acest drept, dar se lasa coplesita de invidie.

Barbatii au nevoie sa aiba prieteni si de asemenea  femeile au nevoie sa aiba prietene. Este sanatos si firesc sa fie asa.

Unor femei le este greu sa aiba prietene femei si atunci  nutresc dorinta inconstienta ca partenerul sa fie in mod compensatoriu totul pentru ele: mama, tata, iubit, prietena…

Cam mult, cam impovarator, cam greu de dus, nu?

14. Psychologies: Este prietenia dintre barbati “mai adevarata” decat cea dintre femei?

V.R.: Mai adevarata? Nu stiu. Este poate mai echilibrata datorita unui grad de detasare emotionala mai mare.

La femei, relatia cu prietenele se construieste pe modelul relatiei cu mama, care relatie este foarte intensa si in acelasi timp foarte confuza emotional.

La barbati, relatia cu prietenii se construieste pe “softul” relatiei cu tatal, care este oricum o relatie de gradul doi (relatia cu mama fiind relatia de gradul 1). Este ceva mult mai diferentiat, mai elaborat, asteptarile vis-a-vis de tata sunt mai rationale comparativ cu asteptarile pe care baietii le au de la mama.

Relatiile intre barbati nu sunt fuzionale cum sunt cele intre fete si accentul se pune pe respect (care implica si frica).

Cred, de asemenea, ca ideile despre onoare, simtul onoarei etc au germinat si germineaza in continuare pe terenul masculinitatii.

1 Comment

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Dezvoltare personala, Psihoterapie de cuplu/ Terapie de cuplu/ Consiliere maritala