MODUL DE LUCRU

Modul de lucru prezentat mai jos este modul specific de lucru in psihoterapia psihanalitica, conform cu recomandarile si regulile internationale referitoare la practica psihoterapiei psihanalitice.

I. INTERVIURILE PRELIMINARE

O psihoterapie psihanalitica debuteaza cu ceea ce noi, psihoterapeutii, numim interviuri preliminare: o serie de 3-5 sedinte care ofera posibilitatea celor doi protagonisti sa se cunoasca si sa evalueze oportunitatea de a lucra impreuna.

Este o perioada de proba in care cei doi se testeaza reciproc. Terapeutul evalueaza eligibilitatea persoanei pentru un astfel de demers: in ce masura are abilitatile minim necesare (ex. capacitate de autoobservare si de autoreflectie), o motivatie puternica, seriozitate. Clientul, la randul sau, are posibilitatea de a-si face o idee despre cum se lucreaza in aceasta abordare si de a evalua masura in care poate beneficia urmand un astfel de demers.

Un alt factor extrem de important care trebuie evaluat este compatibilitatea celor doi. Un terapeut nu este dispus sa lucreze cu orice client si reciproc, un client nu se poate deschide in fata oricarui terapeut.

Relatia terapeutica este o relatie speciala, unica si intruneste conditiile paradoxului de a fi, asa cum spunea psihanalistul Thomas Ogden, in mod simultan cea mai intima si cea mai formala relatie posibila. Este intima in sensul ca psihoterapeutului ajungi sa-i comunici lucruri pe care nu le-ai mai spus nimanui vreodata (pe unele nu le-ai indraznit sa ti le spui nici macar tie insuti!); este formala in sensul ca distanta profesionala va fi mereu respectata, iar scopul sedintelor si rolurile profesionale mereu prezente in mintea celor doi.

Relatia analitica este atat de importanta incat curentul psihanalizei relationale, foarte popular in prezent, ii acorda o pondere covarsitoare in randul factorilor vindecatori din cadrul procesului psihoterapeutic.

II. CADRUL ANALITIC

sau, mai bine spus,

CONDITIILE CARE FAC SUCCESUL POSIBIL

Odata terminate interviurile preliminare, se degaja in mod firesc decizia daca se va lucra impreuna sau nu. Daca ambii decid sa lucreze impreuna, psihoterapeutul ii va prezenta clientului cadrul analitic – un set de reguli menite sa asigure buna desfasurare a procesului analitic.

Acest set de reguli se refera la locul in care se vor desfasura sedintele (cabinetul), la programarea, durata, frecventa si costul sedintelor,  precum si la reglementarea situatiilor in care clientul absenteaza de la sedinte.

Orice activitate, fie ea si un simplu joc de copii, are nevoie de reguli. Regulile ofera  repere si sporesc sentimentul de siguranta.

Absenta regulilor invita dezordinea si amplifica teama; vorbim de latura negativa a lui “totul este posibil”: adica tot felul abuzuri.

Cadrul analitic localizeaza procesul terapeutic in spatiu si in timp, si are un puternic efect structurant.

Cadrul analitic trebuie sa fie ferm (pentru a diminua anxietatea, pentru a spori sentimentul de siguranta), dar nu rigid. El trebuie sa acomodeze o gama larga de personalitati, atat pe cele dependente si anxioase, cat si pe cele rebele, vesnic in conflict cu autoritatea.

Regulile privesc conditiile exterioare ale procesului (il localizeaza in spatiu si timp), dar invita la libertate totala in planul gandirii si al verbalizarii. Aici poti vorbi despre orice. In felul acesta, se creeaza conditiile propice pentru aparitia continuturilor inconstiente si integrarea lor in constient. Prin integrarea acestor continuturi, mintea se largeste, devine flexibila si se imbogateste.

II.1. PROGRAMAREA SEDINTELOR

Sedintele se programeaza astfel incat sa convina programului ambilor protagonisti.

Un aspect distinctiv, extrem de important, al psihoterapiei psihanalitice este faptul ca programarea sedintelor se pastreaza in timp: de exemplu, se convine ca sedintele sa se faca in zilele de luni si joi, la ora 18. In fiecare saptamana, in zilele de luni si joi, la ora 18, vei veni la sedinta, iar terapeutul iti va rezerva aceste ore tie. Aceste ore raman ale tale.

Nu trebuie sa te ingrijorezi ca vei veni la sedinta la ora programata si vei gasi pe altcineva in locul tau;  si nici ca vei fi nevoit(a) sa astepti in camera de asteptare pentru ca sedinta dinainte se prelungeste nedefinit.

Experienta psihoterapeutica a aratat cat de confortabil, de linistitor si de asigurator este pentru persoanele implicate in proces sa stie ca au un spatiu si un timp al lor, numai al lor, in care sa poata intra in contact profund cu ele insele.

A schimba frecvent orele de psihoterapie creeaza senzatia de dezorganizare si de confuzie, ceea ce genereaza nesiguranta. Nesiguranta, la randul ei, mobilizeaza puternic mecanismele de aparare; ori, scopul este de a relaxa aceste mecanisme de aparare pentru a facilita accesul la continuturile inconstiente din spatele lor.

A pastra aceleasi ore pentru antrenament (fie el introspectiv sau nu) este o exigenta a carei importanta a fost recunoscuta nu numai de psihoterapeuti, ci si de atleti, precum si de adeptii tututor traditiilor meditative. Celor care practica meditatia Zen, de exemplu, li se recomanda sa mediteze zilnic la aceeasi ora pentru a-si crea mai usor reflexul, obisnuinta mentala de a medita.

Pentru a-si revela secretele, mintea are nevoie de un minim de disciplina.

II.2. DURATA SEDINTELOR

Durata unei sedinte este 45 de minute (modelul francez) sau de 50 de minute (modelul anglo-saxon).

Eu lucrez cu sedinte de 50 de minute, iar acest lucru trebuie inteles in felul urmator: daca programarea este la ora 10 a.m. (de exemplu), sedinta se va termina la ora 10:50, indiferent de momentul in care clientul  ajunge la cabinet (10:00, 10:10 sau 10:35 etc).

In cazuri exceptionale, la cererea argumentata a clientului, durata sedintei se poate modifica de comun acord, daca se considera ca acest lucru creste eficienta procesului psihoterapeutic. Dar acest lucru se discuta in avans.

II.3. FRECVENTA SEDINTELOR

Un adevarat practicant Zen mediteaza in fiecare zi. Un pasionat de Tai Chi, yoga sau qigong practica zilnic. Alte persoane fac jogging in fiecare dimineata  sau merg la sala de mai multe ori pe saptamana.

Psihoterapia psihanalitica este de asemenea un antrenament, un antrenament al mintii. Un antrenament intensiv, riguros, sustinut, in care ne dezvoltam abilitatea de a deveni constienti de gandurile, emotiile, dorintele, fricile, angoasele, tiparele rigide de gandire si de comportament, cu scopul de a ne elibera de ele. Este un antrenament pentru libertate (libertatea interioara).

Prin traditie, psihoterapia psihanalitica se realizeaza cu o frecventa crescuta a sedintelor. La inceputurile psihanalizei, se lucra cu o frecventa de 6 sedinte pe saptamana.

In prezent, exista 3 ritmuri de lucru:

– minimal: 1 sedinta/ saptamana;

– moderat: 2  sedinte/ saptamana;

– intensiv: 3  sedinte/ saptamana.

Psihoterapeutul face recomandari in ceea ce priveste ritmul de lucru, dar alegerea apartine clientului. Fiecare persoana se asaza in acest proces in felul si in ritmul in care se simte confortabil.

Unele persoane demareaza cu un ritm de lucru mai lent si il cresc pe parcurs, altele incep intensiv si apoi se asaza intr-un ritm moderat, altele pornesc cu un anume ritm si il pastreaza pe parcursul intregului proces.

Este important de recunoscut totusi ca

Alegerea ritmului de lucru este o masura a disponibilitatii interne pentru implicarea in procesul introspectiv.

II.4. ABSENTAREA DE LA SEDINTE

Asa cum am mentionat deja, in psihoterapia psihanalitica fiecare client are rezervate orele lui, care se pastreaza aceleasi in timp.

Privit dintr-o perspectiva contractuala, psihoterapeutul “inchiriaza’ fiecarui client o parte din timpul sau (exemplu: ora 18 in zilele de luni si joi sau ora 8:30 a.m. in zilele de marti si vineri etc).

Este exact ca in situatia inchirierii unui apartament.

Din acest motiv si din multe alte motive care tin de functionarea mintii umane (aspecte prea tehnice pentru a fi mentionate aici), din motive care tin de invingerea rezistentei la schimbare si de asumarea responsabilitatii pentru angajamentul luat,

in traditia psihanalitica, sedintele de la care se absenteaza se platesc integral.

Aceasta regula internationala privind absentarea de la sedinta deriva din exigentele care tin de continuitatea procesului, de spatiu, de timp, de relatie terapeutica.

Clientul are libertatea de a folosi timpul inchiriat de la psihoterapeut asa cum isi doreste: poate veni la timp, poate intarzia sau chiar poate alege uneori sa nu vina deloc, daca considera alta activitate ca fiind prioritara pentru el in acel moment (ex. vrea sa mearga la o petrecere, la o intalnire cu prietenii sau vrea sa mearga acasa sa se odihneasca pentru ca se simte obosit etc). Dar aceasta libertate este un drept asumat care nu incalca drepturile celuilalt: psihoterapeutul este platit pentru timpul pe care il rezerva clientului.

Daca intervin situatii exceptionale (deplasare in interes de serviciu etc) care il impiedica pe client sa fie prezent la sedinta si clientul nu vrea sa piarda totusi sedinta, eu ca terapeut pot accepta reprogramarea sedintei (la una din orele pe care le am disponibile) dar numai in conditiile in care sunt anuntat cu minim 24 ore inainte.

La randul meu, atunci cand eu nu pot face sedinta din motive exceptionale, ma angajez sa ofer clientului posibilitatea recuperarii sedintei cat mai curand posibil. Acest mod de a proceda este menit sa protejeze pe cat posibil procesul de interferente perturbatorii.

Vacantele sunt considerate un caz diferit si tratat ca atare.

II.5. CONSIDERATII FINALE

Cadrul analitic este garantul calitatii, seriozitatii si profesionalismului demersului psihoterapeutic.

Prin regulile si conditiile sale, cadrul analitic este cel care face diferenta dintre un proces psihoterapeutic si o simpla discutie cu efecte terapeutice.

Multe lucruri pot avea efecte terapeutice: o discutie cu un prieten, lectura unei carti, vizionarea unui film, o replica auzita in treacat. Uneori, in anumite conditii, daca vin la momentul potrivit, atunci cand mintea este linistita si pregatita, toate acestea pot conduce la insight.

Dar un proces psihoterapeutic este mult mai mult decat atat si asta tocmai datorita cadrului. Cadrul analitic este cel care orienteaza conversatiile psihanalitice intr-un demers sistematic, riguros si profund.

Prin efectele sale structurante, cadrul este in sine un puternic instrument al schimbarii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s