Acupunctura si psihoterapia

Imi place felul in care acupunctura si medicina traditionala chineza, in general, gandesc termenii de boala si sanatate. Seamana atat de mult cu viziunea psihoterapiei!

Foarte pe scurt, corpul uman este traversat de meridiane energetice care distribuie energia catre organele vitale.

Atata timp cat energia curge liber si abundent prin aceste meridiane, persoana se bucura de o sanatate excelenta, vitalitate debordanta, optimism si … noroc.

Daca fluxul energetic este blocat, intervin dezechilibre, organele nu mai primesc energia necesara si, in consecinta, apar bolile.

Dar ce perturba libera circulatie a energiei prin meridiane? In principal, emotiile.

Prea multa exuberanta ameninta inima.

Furia ataca ficatul.

Tristetea afecteaza plamanii.

Frica debiliteaza rinichii.

Ingrijorarea in exces imbolnaveste splina.

Pentru medicina traditionala chineza, starea de sanatate depinde extraordinar de mult de echilibrul emotional.

Aceasta conceptie este o pledoarie indirecta pentru psihosomatica, pentru efectele pozitive ale psihoterapiei asupra sanatatii corporale (este binecunoscut, de exemplu, faptul ca psihoterapia creste imunitatea).

Este in acelasi timp o invitatie pentru psihoterapeuti de a se focaliza in terapie pe ceea ce este esential: lucrul cu emotiile.

Cel mai bun psihoterapeut

Cand ai o problema medicala, in Romania se obisnuieste sa vrei sa mergi la „cel mai bun doctor”. Intr-un fel, este de inteles. Cand te confrunti cu o chestiune de viata si de moarte, vrei sa stii ca esti pe maine bune. Daca este posibil, pe cele mai bune.

Iar „cel mai bun doctor” este, de regula, o celebritate, o somitate, o autoritate in domeniu. Si, bineinteles, el e „cel mai bun doctor” pentru toti pacientii cu afectiuni care tin de specializarea lui.

Cand se pune problema de a incepe o psihoterapie, notiunea de „cel mai bun psihoterapeut” este putin mai… relativa.

Intrucat psihoterapia implica diminuarea suferintei emotionale ca urmare a unui proces de dezvoltare a mintii, in psihoterapie nu doar „doctorul” (psihoterapeutul) lucreaza, ci si (sau mai ales) pacientul.

E o munca in echipa, iar asta face ca notiunea de „cel mai bun psihoterapeut” sa sa fie corelata in mod pozitiv si direct cu nivelul de dezvoltare personala al clientului.

img_0284

Lucrurile vor deveni mai clare dupa ce am sa dau cateva exemple.

Este evident ca, atunci cand e vorba de matematica, un profesor universitar de la Facultatea de matematica stie mult mai multa matematica decat o invatatoare tanara, aflata la inceput de cariera.

Dar pentru un scolar de 7-8 ani, parca invatatoarea ar fi de preferat profesorului universitar.

In schimb, pentru un student interesat sa aprofundeze tainele matematicilor superioare, evident, profesorul universitar este alegerea potrivita.

Daca ai centura alba la karate si esti la stadiul de a invata cateva miscari de baza, nu are rost sa dai fuga in Japonia sa cauti maestri cu 7, 8 sau 9 dani. Un profesor cu centura albastra sau maro este mai mult decat suficient.

Dar daca ai deja peste 1 dan si vrei sa simti spiritul autentic al artelor martiale, atunci merita sa faci o calatorie in Japonia pentru a intalni un maestru.

Acelasi principiu este valabil si in psihoterapie. In functie de abilitatile tale introspective, de capacitatea ta de autoreflectie, de interesul pentru a descifra aspectele emotionale si relationale ale vietii tale, esti „client incepator” sau „client avansat”.

Un client de psihoterapie „incepator” este usor de recunoscut pentru ca cererile sale de ajutor sunt dupa modelul „Spune-mi ce sa fac”.

Neavand obisnuinta de a se uita catre sine si de a cauta raspunsuri in interior, cauta cu disperare solutii in exterior – solutii pe care oricum nu le poate aplica, caci le resimte ca fiind straine si greu de implementat.

Daca facem o comparatie cu experienta din corporatii, un client incepator este asemeni unui „entry level” din organizatii care are nevoie de indrumare la nivel de detaliu si caruia ii este greu sa iasa din „patratelul” sau (deocamdata!)

Clientul de psihoterapie „avansat” este obisnuit sa se uite la sine, la starile sale, le poate sesiza si le poate pune in cuvinte.

Curios cu privire la ce se intampla in mintea si in sufletul sau, dornic sa intre in contact cu trairile sale, nu vrea sa fie intrerupt cand vorbeste despre ceea ce simte si il irita interventiile premature ale interlocutorului, precum si oferirea de solutii prefabricate, de formule standard de succes.

Cand intra intr-o psihoterapie, el are nevoie de un bun ascultator, de un companion de incredere, empatic, calm si rabdator, dar vigilent si apt sa sesizeze ceea ce este evitat, ignorat, neasumat, in prezenta caruia sa exploreze arii sensibile ale personalitatii sale. La acest nivel, un reglaj fin poate genera transformari profunde.

Pastrand comparatia cu mediul organizational, un client de psihoterapie avansat este asemeni unui angajat care stapaneste bine sarcinile job-ului sau. Il irita „micromanagement”-ul si gaseste ofensatoare si infantilizanta ideea de avea prin preajma pe cineva care sa-i spuna frecvent exact ce si cum sa faca.

Avand un grad de performanta inalt, persoana de care are el nevoie se refera la un bun si atent ascultator, care-i intuieste nevoile de dezvoltare, care-l provoaca sa gaseasca solutii creative si sa treaca la urmatorul nivel.

Prin urmare, daca vrei sa incepi o psihoterapie si esti la nivel de incepator, nu are rost sa cauti un psihoterapeut cu o experienta de peste 10 000 ore de practica (10 000 de ore e pragul despre care Gladwell spunea ca este nevoie sa-l atingi pentru a fi considerat expert intr-un domeniu).

Un psihoterapeut aflat la inceput de drum, inteligent si empatic, este un psihoterapeut „suficient de bun pentru tine”.

Daca esti un „client avansat”, altfel spus daca abilitatile tale instrospective sunt dezvoltate, fie ca urmare a unor demersuri anterioare de dezvoltare personala, fie ca urmare a predilectiei tale de a privi catre interior, si vrei sa treci la urmatorul nivel, atunci un psihoterapeut cu experienta este alegerea potrivita.

Mai este un motiv pentru care sustin echipele client incepator- psihoterapeut incepator, respectiv client avansat -psihoterapeut cu experienta, iar acest motiv se refera la factorul economic.

Orice psihoterapie costa, iar tarifele psihoterapeutilor (exact ca si cele ale consultantilor, avocatilor etc) variaza in functie de nivelul lor de experienta.

S-a dovedit ca exista o corelatie directa si pozitiva intre nivelul inteligentei emotionale al unei persoane si gradul de succes in profesie, finante sau alte domenii ale vietii indivizilor.

Altfel spus, daca esti un client la nivel de incepator pentru psihoterapie, probabil venitul tau financiar nu este prea grozav. Un psihoterapeut cu un tarif mai mic (un psihoterapeut incepator, dar talentat) ar fi o alegere de preferat.

Oricum, pana nu atingi un anumit nivel de dezvoltare, nu poti face uz de ceea ce ce un psihoterapeut experimentat iti poate oferi in plus fata de unul incepator.

Mentionez acest lucru pentru ca multi oameni spun ca nu incep o psihoterapie pentru ca nu au bani pentru un astfel de demers.

In conditiile in care se stie ca psihoterapeutii incepatori au tarife accesibile si multi chiar sunt deschisi la negocieri (daca vad in client o motivatie puternica de a face o schimbare in viata sa), lipsa banilor este un pretext, nu un motiv real.

In plus, as adauga ca, daca ai probleme financiare si vrei sa scapi de ele, atunci cu atat mai mult ai nevoie de terapie. Situatia ta financiara nu se va schimba pana cand mintea ta nu se va schimba, pana cand nu iti vei descoperi convingerile limitative si modalitatile prin care iti sabotezi sansele de succes.

Daca esti un client de psihoterapie avansat, pretul nu este un element important in decizia de a incepe o psihoterapie. Stii ca ti-l poti permite.

Ramane doar sa faci loc in programul tau pentru un demers sistematic si consecvent de reflectie asupra vietii tale si asupra a ceea ce vrei sa faci in viitor.

Barbatii si stresul (revista Psychologies, ian. 2014)

Psychologies (Catalina Cristescu): Sunt barbatii mai puternic afectati de stres decat femeile?

Virgil Rîcu: Studiile raporteaza niveluri similare ale stresului in randul femeilor si barbatilor. Diferentele, frapante intr-adevar, vizeaza maniera in care cele doua sexe reactioneaza la stres.

Psychologies: Cum reactioneaza barbatii in fata stresului?

In contrast cu femeile, care in conditii de stres cauta suport emotional si vor sa vorbeasca cu cineva pentru a-si diminua anxietatea, barbatii tind sa-si inhibe emotiile si sa se izoleze social.

Exista chiar studii care au aratat ca, la barbatii aflati sub stress crescut, zonele din creier responsabile pentru intelegerea emotiilor proprii si ale celorlalti isi diminueaza sensibil activitatea.

Evident, unul din motivele pentru care barbatii fac acest efort de inhibare a emotiilor se refera la speranta de a-si pastra intacta facultatea de a gandi rational si pragmatic in conditii de stres.

Un alt motiv in favoarea reprimarii emotiilor tine de conformarea la modelul social.

Modelul social traditional pretinde barbatului sa detina controlul asupra situatiilor stresante si sa nu reactioneze emotional.
Copiii de sex masculin erau si inca sunt educati sa nu se planga, sa nu se vaite, sa nu se „isterizeze”.
Pentru foarte multi barbati, vulnerabilitatea este inca un lux permis doar femeilor. Prin urmare, barbatii cauta sa-si reprime emotiile in fata situatiilor stresante pentru a nu parea vulnerabili si a nu se supune ridiculizarii dispretuitoare a celorlalti.

Intr-o logica foarte simplista, a fi vulnerabil si emotiv echivaleaza cu a fi feminin, iar pentru un barbat a fi feminin este echivalent cu a fi castrat (simbolic, evident), o experienta extrem de umilitoare.

In termeni psihanalitici, pentru a face fata stresului, barbatii apeleaza la mecanisme de aparare precum retragerea, reprimarea, izolarea afectului (blocarea emotiilor), negarea („nu am nimic, totul e bine”) si uneori deplasarea (isi „descarca nervii” pe alte persoane decat cele care i-au stresat initial).

In cazuri mai rare, putem vorbim si de sublimare: barbatii inzestrati artistic pot folosi stresul pentru a genera creatii artistice.

Un nivel moderat de stress poate fi stimulativ pentru barbati (tind sa devina mai competitivi si mai productivi), in timp ce un stress crescut pe termen lung devine coplesitor, ducand la depresie.

Psychologies: Cum se face ca atunci cand un barbat este stresat, partenera sa are impresia ca nu o mai iubeste, ca relatia lor este in pericol?

VR: Tocmai pentru ca in fata stresului barbatul are tendinta de a se inchide emotional si de a se izola, partenera sa resimte acut lipsa contactului emotional.
Ea tinde sa ia lucrurile personal si sa interpreteze ca el nu o mai iubeste.
In timp ce el vrea sa ascunda faptul ca sufera, ca e ranit, pentru a nu o dezamagi si pentru a ramane in ochii ei acel barbat (cat de cat) puternic de care ea s-a indragostit!

Psychologies: Cum isi pot gestiona barbatii stresul astfel incat sa nu le afecteze viata de familie, sau viata in general?

VR: Culmea ironiei este ca tot ceea ce face barbatul in conditii de stress este in directia de a ascunde stressul sau de ceilalti membri ai familiei pentru a-i proteja!
Ma rog, pentru a spune adevarul pana la capat, barbatul nu vrea sa transpara stressul sau si pentru a nu-si afecta prea mult imaginea de barbat competent care are lucrurile sub control!

Multe din lucrurile pe care barbatii le fac de obicei sunt actiuni in vederea reducerii stresului, fie ca vorbim despre activitati fizice (jogging, tenis, mers la sala de forta, box, arte martiale), de activitati „meditative” (pescuit, plimbatul cainelui) sau de iesit la o bere cu prietenii (adesea o forma mascata de psihoterapie de grup).
Barbatii, intr-o masura mai mare decat de femeile, se pricep sa-si gaseasca surse de placere, iar aceste surse de placere contrabalanseaza efectul stresului.

In conditiile in care stresul atinge cote inalte, vorbim despre conflicte interne inconstiente care necesita un ajutor de specialitate (psihoterapie).

Psychologies: Ce trebuie sa faca si ce trebuie sa evite partenera unui barbat care trece printr-o perioada foarte stresanta?

VR: A reusi sa ajuti un barbat fara a-i leza orgoliul este o arta.

A-l critica si a-i reprosa ca „nu e in stare sa…”(iar aici urmeaza de obicei o lista lunga), este unul dintre cele mai nocive lucruri.
Oricum, barbatul resimte dureros neputinta si este coplesit de sentimente de rusine si de umilire pentru faptul ca nu poate (sa controleze lucrurile), asa ca a-l umili si mai mult prin reprosurile ei nu inseamna decat a inrautati si mai mult situatia.

O strategie mult mai inspirata si mai folositoare ar fi sa-l invite, cu mult tact si multa empatie, sa vorbeasca despre ceea ce il streseaza cu adevarat.

In conditii de stress puternic, toti oamenii (barbati si femei deopotriva) regreseaza emotional, astfel ca un barbat supus unui stress crescut este asemeni unui baietel care are nevoie atat de consolare si mangaiere, cat si de incurajare.

Asa cum o mama inteleapta ii transmite copilului ei ca are incredere in capacitatea lui de a se descurca, in ciuda vicisitudinilor intampinate, la fel o partenera inteleapta, dupa ce faciliteaza un catarsis emotional, stie sa transmita barbatului ei sentimentul ca are incredere in capacitatea lui de a genera un deznodamant pozitiv.

In mod paradoxal, barbatii au multe de invatat de la femei pentru o gestionare eficienta a stresului: renuntarea la negare, acceptarea situatiei stresante, disponibilitatea de a vorbi despre dificultati si de a se adapta circumstantelor. A imbratisa schimbarea in loc de a incerca sa o controlezi rigid este cheia creativitatii, a transformarii obstacolelor in oportunitati.

Dilema multor barbati este cum sa imbratiseze aceste calitati si strategii feminine si in acelasi timp sa continue sa fie validati ca barbati conform modelului social traditional.

Psychologies: Este viata sexuala a barbatilor afectata de stres?

VR: Stressul apare atunci cand dificultatea sarcinii/situatiei tinde sa depaseasca capacitatea individului de a o gestiona.
Stressul ii pune deci pe barbati fata in fata cu pericolul de a nu putea, iar orice neputinta este tradusa la nivelului inconstientului (acel inconstient care sexualizeaza totul) intr-o neputinta sexuala.

Prin urmare, raspunsul este da, stresul afecteaza viata sexuala.
Un nivel moderat de stres instiga la lupta (barbatul cauta sa mareasca frecventa contactelor sexuale, este dornic sa performeze sexual, sa-si demonstreze ca poate), in timp ce un nivel crescut de stress genereaza un raspuns de fuga, de evitare (barbatul se simte coplesit, incapabil, deprimat si evita actul sexual).

Psychologies: Exista anumite evenimente in viata unui barbat serios cauzatoare de stres? (ma gandesc poate la casatorie, concediere, pensionare etc)

VR: Experientele de pierdere in special au un efect stresant.
Divortul este o astfel de experienta. Barbatii divortati sunt intr-o masura mai mare amenintati de pericolele unei tensiuni arteriale crescute sau a unui infarct. De asemenea, comportamentele de risc si suicidul apar mai frecvent in cazul barbatilor divortati.

Divortul semnifica faptul ca o structura de atasament, de siguranta – familia- s-a destramat. Si nu vorbim doar despre singuratate, abandon, nesiguranta. Pentru multi barbati, trauma merge pana la nivelul sentimentului de identitate: tot timpul s-au identificat cu rolul, respectiv statutul de sot, tata, membru al unui sistem familial, iar acum, cand divortul s-a pronuntat, nu mai stiu cine sunt.

Merita mentionat aici ca foarte multi barbati sunt extrem de atasati de copiii lor si, dupa divort, lupta pentru dreptul lor de a fi contact cu copiii. Deja se vorbeste despre un instinct patern, in analogie cu instinctul matern. A nu mai fi in contact cu copiii sai este un alt factor extrem de stresant pentru un barbat.

Pierderea unui job si pensionarea sunt, de asemenea, momente dificile care lovesc in sentimentul de identitate.
Oamenii se identifica cu statutul lor profesional, cu rolul lor de persoana activa in societate.
Sa fii azi directorul unei fabrici, iar a doua zi un simplu somer sau un simplu pensionar, nu este un lucru tocmai usor de acceptat. E o pierdere greu de metabolizat.

Atunci cand ne identificam cu un anumit statut profesional, odata cu pierderea acestuia, traim o puternica senzatie de debusolare, de confuzie, nu mai stim cine suntem (sau simtim ca nu mai reprezentam nimic fara acel statut), ne este greu sa ne imaginam viata altfel.

Prin urmare, trebuie sa avem grija cu ce ne identificam, caci orice identificare este un calcai al lui Ahile, ne face vulnerabili in fata stresului.

Daca ne mandrim (ne identificam) cu aspectul nostru fizic, corporal, constientizarea faptului ca imbatranim ne va duce in pragul angoasei.
Daca ne identificam puternic cu afacerea noastra, riscul falimentului ne poate atrage un infarct.
Daca ne identificam puternic cu statutul de parinte, vom accepta greu faptul ca ai nostri copii au crescut si le vom sabota inconstient initiativele, eforturile de dobandire a independentei.
Alta categorie de evenimente stresante sunt cele generatoare de umilinte. A risca sa fii umilit de un sef, de un coleg, de sotie sau de iubita este o experienta extrem de stresanta.
Daca experientele de pierdere predispun la depresie, cele de umilire conduc la stari de furie intensa.

In concluzie, se poate lesne observa ca in topul celor mai stresante evenimente se afla experientele relationale. Relatiile interumane sunt domeniul predilect de experimentare a stresului.