Tag Archives: simptom

Despre psihoterapie pe intelesul tuturor

Am fost intrebat adesea daca psihoterapia te poate ajuta in mod real, cum lucreaza un psihoterapeut si ce se intampla de fapt acolo, in sedintele acelea misterioase de psihoterapie.

Ce face un psihoterapeut si cum functioneaza psihoterapia, in ce fel si pe cate niveluri, este un subiect care se preteaza unor studii si discutii vaste. Am sa incerc totusi sa scriu pe scurt (sa creionez o idee) despre acest subiect.

Pe scurt, suferinta umana se imparte in suferinta fizica, care se trateaza la medic, si suferinta psihica, care se trateaza la psihoterapeut.

Pentru ca psihicul este invizibil, nu se vede cu ochiul liber, nu il poti palpa, nu se poate pune pe cantar si nici masura prin vreo analiza sofisticata de laborator, marea majoritate a oamenilor se simte incurcata cand vine vorba despre psihic si suferinta psihica.

In consecinta, suferinta psihica a fost si continua sa fie in mare masura ignorata, bagatelizata, negata. Asta in conditiile in care suferinta psihica este prezenta peste tot, am experimentat-o cu totii si o experimentam toti(!) in fiecare zi, uneori de mai multe ori pe zi!

Suferinta psihica este la originea celor mai multe  boli somatice (bolile care apar “pe sistem nervos”), a abuzurilor, violurilor, actelor de terorism, este cauza tuturor conflictelor in lume . Oamenii fericiti nu pornesc razboaie!

Suferim cand ni se face o nedreptate, cand pierdem pe cineva drag, cand suntem respinsi de persoana iubita, cand ne simtim parasiti sau abandonati, cand ne certam cu colega de serviciu, cand suntem pacaliti sau inselati, cand ne incearca gelozia sau invidia, cand esuam in relatiile noastre sau in proiectele care conteaza pentru noi.

Suferinta psihica este prezenta la tot pasul, nu scuteste pe nimeni si, probabil tocmai pentru ca este atat de prezenta, cei mai multi oameni o iau ca atare, nici nu-si mai pun problema prevenirii, ameliorarii sau vindecarii ei.

Din nefericire, a vorbi despre problemele tale, a-ti pune intrebari cu privire la suferinta ta este inca pentru multi un “moft”, consecinta unei “lipse de preocupari” sau a absentei unei probleme “reale”, adica concrete, palpabile (gen nu ai ce manca, ce imbraca etc).

Oamenii nu sunt prea receptivi la suferintele celor din jur si asta din 2 categorii mari de motive:

1) gradul grosier de educatie, de dezvoltare mentala si emotionala nu le permite sa sesizeze forme mai subtile de suferinta;

2) suferinta celorlalti le aminteste de propria suferinta si nu vor sa se gandeasca la asta. In fond, in dorinta lor de a se autoproteja, au facut atatea eforturi -constiente sau inconstiente- pentru a nu se mai gandi la asta!

Mai devreme sau mai tarziu, orice prieten caruia ii vorbesti despre problemele tale isi va pierde rabdarea si iti va spune sa nu te mai gandesti atat de mult la acestea, sa gasesti altceva cu care sa iti ocupi mintea sau, mai nou, sa dezvolti “gandire pozitiva”.

Neputand vorbi despre suferinta sa, incurajata sa nu se mai gandeasca la ea, persoana in cauza poate alege:

a) sa-si reprime sau sa-si nege suferinta, caz in care tensiunea acumulata se va “descarca” intr-o boala somatica, intr-o tulburare de personalitate, intr-un accident sau intr-o alta experienta sortita esecului (actele de autosabotaj sunt foarte frecvente in aceste circumstante);

sau

b) sa mearga la un psihoterapeut cu care sa vorbeasca despre suferinta sa, sa lucreze asupra ei, sa o inteleaga si sa-i gaseasca leac.

In deplin contrast cu gandirea curenta comuna, psihoterapeutul ia in considerare suferinta psihica, nu o neaga, nu o bagatelizeaza, ii recunoaste prezenta si efectele.

Intrucat nu putem vindeca ceea ce nu vrem sa vedem sau sa auzim, psihoterapeutul isi invita pacientul sa vorbeasca despre suferinta sa si sa o ia in serios.

La psihoterapeut te eliberezi de tensiunea psihica prin punerea ei in cuvinte. Punand-o in cuvinte, incepi sa te auzi pe tine insuti si inveti sa-i asculti si pe ceilalti. Ascultandu-te, si ascultand si perspectiva psihoterapeutului asupra problemelor tale, incepi sa intelegi. Intelegand, incepi sa te vindeci.

Subliniind legatura dintre boala, suferinta si ignoranta, psihoterapia vizeaza o vindecare prin intelegere. Un psihoterapeut este eficient in masura in care este preocupat nu de a judeca, nu de a pune etichete si diagnostice, ci de a intelege.

In fazele avansate si foarte avansate ale psihoterapiei, devii constient de tiparele de comportament disfunctionale, de motivele inconstiente din spatele actiunilor tale, de schemele de gandire rigide si limitative, de atasamentele emotionale nocive, de felul in care iti construiesti si iti interpretezi experientele. Devenind constient de toate aceste obstacole in calea starii tale de bine, dobandesti totodata libertatea si puterea de a actiona asupra lor si de a le inlatura.

Pe termen lung, rezultatele psihoterapiei implica o deschidere mentala semnificativa; o toleranta crescuta la puncte de vedere diferite; o gestionare eficienta a starilor de conflict, furie, gelozie, invidie, pierdere, abandon; cresterea in planul autenticitatii, empatiei si armonizarii interpersonale; imbunatatirea abilitatilor de comunicare si dezvoltarea inteligentei emotionale in general.

Daca toate acestea sunt putin lucru sau un “moft”, ramane la aprecierea fiecaruia.

4 Comments

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Asociatii libere, Psihoterapie si psihanaliza

Ce este psihoterapia psihanalitica? (Interviu Psihologia Azi, Septembrie 2005)

PSIHOLOGIA AZI: Ce este psihanaliza? Prin ce se distinge psihoterapia psihanalitica de celelalte psihoterapii?

VIRGILIU RÎCU: Putem vorbi despre 3 acceptiuni ale termenului de psihanaliza. In primul rand este o metoda de investigare a psihismului inconstient; in al doilea rand, este o psihoterapie bazata pe rezultatele acestei investigari si in fine, in al treilea rand, este un ansamblu de teorii originate in practica clinica psihanalitica.

Psihanalistul este interesat sa vindece, dar in egala masura este interesat sa inteleaga ce se petrece in mintea pacientului sau si face din aceasta intelegere un instrument al vindecarii.

Adeptii altor abordari psihoterapeutice reproseaza psihanalistilor faptul ca se agata de acel faimos De ce? psihanalitic, afirmand ca nu este necesar sa stim de ce pacientul a dezvoltat simptomul pentru a-l vindeca de acel simptom. Dar tocmai incapatanarii psihanalistilor de a intelege De ce? Si Cum? se intampla lucrurile in mintea noastra, datoram astazi aproape tot ceea ce stim despre functionarea psihismului omenesc.

PSIHOLOGIA AZI: Altfel spus, psihanaliza vizeaza mult mai mult decat eliminarea simptomelor…

V.R.: Exact. Ceea ce distinge psihanaliza de celelalte abordari psihoterapeutice este, printre altele, cautarea sensului.

Terapiile cognitiv-comportamentale, de exemplu, lucreaza pe modelul omului-masina: simptomul este o simpla defectiune care trebuie remediata si… atat. Terapeutul de orientare cognitiv-comportamentala nu-si pune problema identificarii cauzelor simptomului sau a sensului acestuia.

In deplin contrast, psihanalistul stie ca simptomul este incarcat de semnificatie si incearca, impreuna cu pacientul sau, sa descopere aceasta semnificatie. Mai mult, fiind constient ca orice simptom ascunde o drama sufleteasca si ca acel simptom va persista atat timp cat acea drama nu va fi consumata, perlaborata, integrata, psihanalistul nu acorda atentie simptomelor in sine, ci mai ales sentimentelor, gandurilor, dorintelor asociate acestora.

Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Nu sunt impotriva terapiilor centrate pe simptom, dimpotriva. Viata ne pune adesea in situatii in care avem nevoie de solutii rapide, eficiente. Daca job-ul nostru ne cere sa calatorim frecvent in strainatate, iar noi avem o fobie de avion, nu ne permitem sa stam luni de zile pe divan pentru a afla ce se petrece. O terapie comporamentala este in masura sa ne ajute mult mai rapid in aceasta problema punctuala.

Semnalul de alarma pe care vreau sa-l trag eu aici este faptul ca, pe termen lung, o focalizare exclusiva pe eliminarea simptomului lucreaza mai mult in detrimentul nostru, decat in beneficiul nostru. Daca vreti, o astfel de abordare nu este buna pentru suflet. In mod paradoxal, simptomele ne sunt aliati, nu dusmani. Ele reprezinta un strigat de ajutor, exprimat intr-o limba necunoscuta, cea a inconstientului, strigat care ne semnaleaza ca directia in care merge viata noastra nu este una in acord cu fiinta noastra, cu Sinele nostru.

Din perspectiva psihanalitica, simptomul nu este o problema, desi el este cel mai adesea perceput si trait in acesti termeni. Simptomul este o solutie. Cea mai buna solutie gasita la acel moment de catre pacient la adevarata problema, care rezida intr-un conflict intrapsihic inconstient. In demersul psihoterapeutic psihanalitic, problema este facuta constienta si astfel sansele de a gasi o alta solutie, mult mai eficienta, cresc considerabil. Odata gasita o solutie mai eficienta, simptomul dispare, isi pierde ratiunea de a fi.Am putea spune ca simptomul este un rau necesar pentru a preveni un rau mai mare.

PSIHOLOGIA AZI: Ce ar insemna un rau mai mare?

VIRGILIU RÎCU: Un rau mai mare ar putea insemna, de exemplu, distrugerea unei relatii cu o persoana iubita, sau chiar distrugerea acestei persoane in cazuri extreme (inconstientul nostru ascunde adeseori fantasme in care anumite actiuni ale noastre ar putea fi fatale unor persoane dragi, iar teama ca acest lucru sa nu se intampla mobilizeaza mecanisme defensive in acest sens). Un rau mai mare ar putea sa insemne si propria noastra autodistrugere, o moarte a sufletului provocata de o rutina care ne robotizeaza sau de o existenta inautentica care ne alieneaza.

PSIHOLOGIA AZI: Inteleg ca psihanaliza acorda o importanta deosebita sufletului…

V.R.: Exact. Psihanaliza acorda o importanta covarsitoare trairii subiective. Din aceasta cauza, ea nu este atat o stiinta, cat mai ales o arta sau o disciplina spirituala. In psihanaliza, pacientul se vindeca pe masura ce isi regaseste sufletul.

PSIHOLOGIA AZI: Iar psihanalistul este considerat adesea un chirurg sau un arheolog al sufletului…

V.R.: Da.

PSIHOLOGIA AZI: Credeti ca psihanaliza isi mai gaseste locul intr-o societate orientata catre materialism, cum este cea contemporana?

V.R.: Eu nu cred ca oamenii cauta neaparat sa fie bogati. Sau mai bine zis, nu cred ca acesta este scopul ultim. Nu mai cred nici macar, asa cum credeam in urma cu cativa ani, ca scopul inconstient al actiunilor noastre este de a ne face iubiti. Cred ca omul contemporan, mai mult ca niciodata, are nevoie sa simta ca este viu. Sa se simta insufletit. De aceea, in conditiile care este mai tot timpul plictisit si prins in tot felul de rutine, el cauta permanent senzatii noi, senzatii tari. Mai mult ca niciodata si fara sa isi dea seama, omul este acum in cautarea sufletului sau.

PSIHOLOGIA AZI: Cum ne dam seama ca avem nevoie de o psihanaliza?

V.R. : Este de dorit sa incepem o psihanaliza atunci cand suntem in conflict cu noi insine; cand simtim o lipsa acuta de sens in viata noastra; cand dezvoltam simptome (atacuri de panica, fobii, insomnii, depresii etc); cand esuam in mod repetat sa legam relatii satisfacatoare in viata personala si profesionala; cand parcurgem crize existentiale (divort, doliu etc); cand anumite lucruri se repeta cu regularitate in viata noastra (relatiile noastre se termina in acelasi fel, ne indragostim de acelasi tip de partener(a), care ne face sa suferim, se intampla sa avem acelasi tip de sef care ne face viata un chin etc); cand avem ganduri si reactii care ne surprind si in care nu ne mai recunoastem pe noi insine.

Parafrazandu-l pe Freud, avem nevoie de o psihanaliza atunci cand nu mai gasim resurse in noi pentru a munci si a iubi.

PSIHOLOGIA AZI: Ce se poate spera de la o cura psihanalitica?

V.R.: Freud declara modest ca o psihanaliza ne poate ajuta sa transformam o nefericire nevrotica intr-o nefericire obisnuita. Eu as fi mai optimist si as spune ca beneficiile sunt mult mai mari.

As enumera aici, pe langa disparitia simptomelor, o adaptare superioara la realitate; o comunicare mai buna cu noi insine si cu ceilalti; o intelegere profunda a modului in care functionam, atat noi, cat si ceilalti; cresterea tolerantei la stres; dezvoltarea creativitatii si a intuitiei, prin stimularea interactiunii cu inconstientul; redobandirea capacitatii de a munci si de a ne bucura de viata. Si nu in ultimul rand, o maniera noua, originala de a gandi care ne face sa privim lumea cu alti ochi, sa sesizam “lumea din spatele lumii”. De aceea, o analiza este comparata adesea cu o initiere (o initiere in limbajul inconstientului).

PSIHOLOGIA AZI: Ce se intampla de fapt intr-o psihanaliza? Cum are loc vindecarea in psihanaliza?

V.R.: Este o intrebare la care probabil nu se va putea da niciodata un raspuns complet. Am sa incerc sa explic, cu riscul de a simplifica extrem de mult lucrurile, pornind de la o afirmatie pe care multi oameni o fac frecvent si anume “Viata mea este un roman”. Am putea spune ca viata fiecarui om este un roman (sau un film) si ca fiecare dintre noi, la nivel inconstient, are in minte un scenariu, un rol in acest scenariu, precum si alte cateva personaje principale care au de asemenea fiecare rolul lui in scenariul respectiv.

Ne putem imagina cum fiecare dintre noi circula prin lume avand in minte un astfel de scenariu inconstient si cum cauta in ceilalti actori potriviti pentru a juca rolurile celorlalte personaje din respectivul scenariu. Ne putem imagina de asemenea ca in timp devenim experti in recrutarea actorilor potriviti pentru rolurile din scenariul nostru si astfel jucam aceeasi piesa iar si iar, la nesfarsit. Uneori actorii se schimba, dar scenariul ramane acelasi. Ne indragostim de acelasi tip de persoana, ne pierdem slujba la fiecare 2 ani, suntem mereu umiliti de seful nostru, suntem mereu pe locul doi etc. Exista scenarii fericite si scenarii nefericite, iar intr-o cura analitica terapeutul si pacientul sau incearca sa schimbe scenariul nefericit cu unul fericit sau macar cu unul mai putin nefericit.

Este mai mult decat evident ca inclusiv psihanalistului pacientul ii va gasi un rol in scenariul sau. Mai mult, tocmai pentru ca psihanalistul se abtine de la oferi sfaturi si informatii despre propria persoana, el este capabil sa joace pe parcursul terapiei mai multe roluri. Astfel ca, in transfer, cum se spune in terminologia psihanalitica, psihanalistul va fi pe rand mama, tatal, fratele, seful etc pacientului (nu neaparat in aceasta ordine), iar acesta din urma se va comporta fata de psihanalist conform scenariului. Cand ii va incredinta rolul mamei, pacientul ii va spune terapeutului replicile din scenariul sau adresate mamei, cand ii va incredinta rolul tatalui, ii va spune terapeutului replicile din scenariul sau adresate tatalui s.a.m.d. Desi nu trebuie sa refuze rolul pe care i-l ofera la un moment dat pacientul, psihanalistul trebuie sa aiba grija ca scenariul sa nu se repete. Acceptand rolul tatalui de exemplu, el trebuie sa aiba grija ca atunci cand actiunea secenariului ajunge la un moment cu potential traumatic el sa se comporte altfel decat tatal pacientului. Iar faptul ca psihanalistul se comporta diferit creeaza spatiu pacientului pentru a se comporta si el diferit. In felul acesta, printr-o reactie diferita si terapeutica a psihanalistului, scenariul sufera o modificare, apoi o alta si o alta pana cand atinge o forma care nu mai genereaza suferinta.

PSIHOLOGIA AZI: Cui se adreseaza psihanaliza? Oricine poate face o psihanaliza?

V.R.: Psihanaliza este recunoscuta pentru caracterul sau elitist. Nu trebuie insa sa fii neaparat un intelectual pentru a incepe o analiza personala, dar trebuie sa ai o buna capacitate de autoobservare, de introspectie, un eu suficient de puternic pentru a tolera retrairea conflictelor intrapsihice si o mare motivatie de a te schimba. O persoana care nu este convinsa ca exista o legatura directa intre ceea ce se petrece in mintea sa si ceea ce i se “intampla” in viata reala de obicei nu incepe o psihanaliza.

PSIHOLOGIA AZI: Cat dureaza o psihanaliza?

V.R. : Depinde de nevoile si de problematica clientului. In mod obisnuit, nu ne putem astepta la schimbari semnificative in structura personalitatii clientului lucrand analitic mai putin de 1 an. Schimbarile majore de obicei apar dupa 2- 3 ani de analiza.

PSIHOLOGIA AZI: Este cautata psihanaliza in Romania? Are ea priza la romani?

V.R.: Tot mai multi romani renunta la prejudecati si solicita ajutor unui psihoterapeut. Iar in prezent, in Romania psihoterapeutii de orientare psihanalitica dispun de cea mai riguroasa formare. Multi dintre colegii mei au deja agenda plina.  Si am convingerea ca cererea de psihoterapie psihanalitica va creste foarte mult in urmatorii ani.

Leave a comment

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Psihoterapie si psihanaliza

Simptomele pot fi aliati pretiosi in drumul catre noi insine

Se spune ca Jung, la finele unei sedinte de psihoterapie, a spus despre un pacient : “Slava Domnului ca a devenit nevrotic!”

Celor mai multi dintre noi le poate suna bizar, dar aceasta exclamatie reflecta o conceptie revolutionara asupra simptomelor si tulburarilor psihice, in care acestea capata o valoare pozitiva si transformativa.

Suntem obisnuiti sa privim simptomele ca pe niste defectiuni ce trebuie imediat remediate, iar atunci cand acestea apar, cerem medicului sau psihologului interventii scurte si eficiente pentru a le elimina.

Daca ne-am asculta insa mai atent atunci cand cerem ajutor, am simti disperarea, angoasa, panica si mai ales am intui ca ceea ce ne anxieteaza cel mai tare nu este atat simptomul in sine, cat mai ales faptul ca nu putem controla si nici intelege ceea ce ni se intampla. Dincolo de dorinta de a alunga simptomul, este o cautare de sens.

Simptomul ne smulge brutal din sistemul in care traim si ne invita la reflectie. “De ce mi se intampla asta? Care este cauza ?” etc sunt intrebari nelipsite atunci cand ne confruntam cu insomnii, fobii sau atacuri de panica, cu esecuri repetate in profesie sau in relatiile cu ceilalti.

Simptomele ne forteaza in mod violent sa ne schimbam stilul de viata.

Daca nu ne vom inhiba procesul reflexiv si vom continua sa meditam la ceea ce ni se intampla, vom descoperi lumea misterioasa a viselor si vom deveni mai atenti la mesajele inconstientului nostru.
In fapt functionam simultan pe doua nivele – constient si inconstient – care comunica permanent intre ele, comunicare absolut esentiala pentru sanatatea psihica. Uneori ceea ce emerge din inconstient vine in contradictie cu imaginea pe care ne-am creat-o despre noi, cu ceea ce consideram dezirabil si valoros, si atunci mobilizam mecanisme defensive impotriva acestor continuturi inconstiente, parazitand comunicarea intre cele doua nivele si determinand aparitia problemelor psihologice.
Psihoterapia urmareste reinstaurarea unei bune comunicari intre constient si inconstient, integrarea continuturilor inconstiente (fragmente indezirabile sau arhaice ale propriei personalitati), dobandirea unui plus de intelegere vis-a-vis de modul in care functionam. Prin cultivarea sistematica a receptivitatii pentru experienta interioara, aspecte importante ale personalitatii noastre tinute in fundal revin in prin plan si, luate in considerare, pot determina o schimbare majora de perspectiva asupra vietii noastre.
Simptomele marcheaza o nevoie de evolutie si pot fi privite ca reactii ale inconstientului semnaland persoanei ca directia in care merge viata sa nu este una in acord cu sine. Simptomele devin astfel repere in calatoria catre sine si o sansa de schimbare a vietii.

Lucrand asupra lor (cautandu-le sensul), ajungem la o viziune mult mai larga si mai comprehensiva asupra realitatii si asupra propriei persoane. Decat sa le tratam ca pe niste defectiuni ce trebuie indepartate, este mai util sa le ascultam mesajul si sa le privim ca pe niste aliati in drumul catre noi insine.

Prin aceasta schimbare de perspectiva, vulnerabilitatile se transforma in atuuri, caci tocmai punctele noastre vulnerabile sunt cele care permit interventia terapeutica si fac posibila schimbarea.

Leave a comment

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Psihoterapie si psihanaliza

Diferenta dintre psihanaliza si psihoterapie

Diferenta dintre psihanaliza si psihoterapie

Psihanaliza este o metoda de cercetare a psihismului inconstient care are efecte terapeutice. Focusul psihanalizei este pe a investiga si a intelege, motiv pentru care ea ramane de departe cea mai buna metoda de autocunoastere.

Pentru celelalte psihoterapii, vindecarea este scopul, pentru psihanaliza vindecarea este consecinta.

Pentru psihoterapie simptomul este problema care trebuie eliminata, pentru psihanaliza simptomul este “pretextul”, ceea ce il forteaza pe pacient sa inceapa un demers de autocunoastere. Caci toti suntem bolnavi de ignoranta si am face orice ca sa evitam sa gandim asupra noastra.

Leave a comment

Filed under Asociatii libere, Psihoterapie si psihanaliza

In cautarea sufletului pierdut – apanajul psihanalizei

In cautarea sufletului pierdut – apanajul psihanalizei

Ceea ce deosebeste in mod evident psihoterapia psihanalitica de celalte metode psihoterapeutice este cautarea sensului. Pentru toate celelalte terapii, simptomul (ex. atacul de panica, depresia, fobia etc ) este ceva care trebuie eliminat, fara a ne pune problema identificarii cauzelor sau a sensului sau. Pacientul este tratat oarecum dupa modelul omului-masina, simptomul este o simpla defectiune care trebuie remediata si… atat.

Una din cele mai mari descoperiri ale psihanalizei se refera la faptul ca simptomul este incarcat de semnificatie; mai mult, el este un strigat mascat de ajutor, strigat care nu a fost auzit in trecut si care acum apare sub forma simptomului tocmai in speranta ca de data aceasta se va face auzit si va fi luat in considerare.

Prin simptom, inconstientul incearca sa comunice intr-o forma acceptabila lucruri care nu pot fi comunicate altfel tocmai pentru ca in mare parte sunt lucruri despre care “am invatat” ca este interzis sa vorbesti. Sau ca sunt absolut “lipsite de importanta”, in timp ce ele sunt esentiale pentru sanatatea noastra psihica.

Pornind de la ideea ca orice simptom ascunde o drama sufleteasca si ca acel simptom va persista atat timp cat acea drama nu va fi consumata, perlaborata, integrata, psihoterapia psihanalitica nu acorda atentie simptomelor, ci sentimentelor, gandurilor, dorintelor asociate acestora.

Aceste sentimente sunt accesate si retraite in relatia cu terapeutul, apoi verbalizate, analizate si intelese. Drama din spatele simptomului, care este in acelasi timp si motorul sau, este astfel consumata in relatia terapeutica, iar in acel moment simptomul isi pierde practic ratiunea de a exista. Misiunea lui a fost indeplinita.

Psihanalistul este avocatul pacientului, nu al societatii

Altfel spus, psihanalistul aude strigatul de ajutor camuflat in simptom al pacientului, il recunoaste ca atare si creeaza loc in spatiul psihic constient pentru ca acesta sa fie exprimat, pus in cuvinte. In total contrast cu vocea socialului, psihanalistul vede in simptom nu o problema care trebuie eliminata, ci o solutie. Practic, singura si cea mai buna solutie pe care pacientul a gasit-o pentru ca el sa nu moara sufleteste, sa nu devina alienat, robotizat, un “adaptat” perfect intr-o societate care ii ignora nevoile, bagatelizeaza trairile subiective (sufletul) si descurajeaza aspiratia la autenticitate. Relatia terapeutica ofera un cadru securizant in care pacientul invata sa se simta suficient de liber pentru a-si exprima revolta si a gandi tot ceea ce pana acum era”interzis”sa gandeasca, tabuu. Psihanaliza este o invitatie la libertate, la libertatea de a gandi si de a verbaliza, dupa cum este totodata si un foarte solicitant si dificil exercitiu de sinceritate.
Diagnosticul este secundar in psihanaliza, iar metoda folosita aceeasi pentru tratamentul oricarui tip de simptom este aceeasi – metoda asociatiilor libere. Pacientul este invitat sa-si lase mintea libera si sa vorbeasca despre ceea ce ii trece prin minte, pe cat posibil fara selectie si fara critica. Relaxand “cenzura”, continuturile inconstiente “interzise” isi fac treptat intrarea in constiinta si, cu ajutorul interpretarilor psihanalistului, isi reveleaza sensul.

In psihanaliza, pacientul se insanatoseste pe masura ce isi regaseste sufletul

Vorbind despre trairile sale in cabinetul de psihanaliza, pacientul se elibereaza de narcisismul sau morbid, de drama sa impovaratoare, de o imagine de sine falsa, handicapanta si extrem de sabotoare. In psihanaliza, pacientul se insanatoseste pe masura ce isi regaseste… sufletul. Iesirea din fantasma este doar o alta denumire pentru eliberarea de iluziile care ne tin prizonieri in propria noastra minte, in propria noastra realitate interna. Din aceasta perspectiva, psihanaliza este mai mult decat o psihoterapie, este o disciplina spirituala.

3 Comments

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Psihoterapie si psihanaliza

Putem face o psihoterapie si fara sa avem simptome?

Putem face o psihoterapie pentru a ne cunoaste. Psihanaliza, de exemplu, nu este doar o metoda de psihoterapie ci si o metoda de sondare a psihismului inconstient. Urmand o psihoterapie psihanalitica, nu doar reducem nelinistile (anxietatea), nu doar dizolvam simptomele, ci devenim constienti de felul in care noi functionam la nivel psihologic. Ne descoperim astfel tiparele de gandire, motivatiile inconstiente, dorintele si temerile ascunse, precum si mecanismele psihice prin care evitam, distorsionam acele aspecte ale realitatii care nu ne plac sau care ne sperie. Ne intelegem mai bine pe noi insine si ii intelegem mai bine pe ceilalti.

Imi place sa spun ca a face o psihanaliza sau o meditatie Zen nu strica nimanui. Cu totii avem nevoie de o igiena mentala, dar cei mai multi dintre noi sunt departe de a constientiza aceasta nevoie. Este posibil, sper, ca in viitor a efectua un proces de igiena mentala cu regularitate sa devina la fel de firesc precum spalatul pe dinti, de exemplu.

In prezent insa, este adevarat ca marea majoritate a celor care solicita o psihoterapie fac acest lucru doar cand ajung in situatii de criza. A fi in criza iti creeaza o motivatie puternica pentru a face psihoterapie.

Personal, pana acum nu m-am aflat niciodata in situatia in care cineva sa-mi solicite o psihoterapie fara a avea o problema. Ca problema este foarte vag definita, asta este alta poveste. Multe probleme care ii imping pe oameni catre o psihoterapie sunt vag definite si de fapt unul din obiectivele psihoterapiei se refera la definirea clara a problemelor (nu se spune ca o problema bine definita este pe jumatate rezolvata ?). Mai mult, problema prezentata nu este niciodata adevarata problema,caci adevarata problema rezida intr-un conflict inconstient.

Ca sa o spun foarte direct, eu nu cunosc oameni fara probleme. Cunosc oameni care spun despre ei insisi ca nu au nici o problema, dar spun asta tocmai pentru ca nu se cunosc pe ei insisi, nu au capacitatea de a se autoobserva, nu pot realiza un demers introspectiv suficient de profund. Una este sa nu ai probleme si alta e sa negi problemele pe care le ai.

Sa luam exemplul unei persoane care se plange in continuu de modul nedrept si persecutoriu in care o trateaza cei din jurul ei. La un moment dat, aceasta persoana citeste intr-o carte de popularizare a psihoterapiei o descriere a comportamentului de victima si recunoaste in acea descriere propriile tendinte de autovictimizare. Isi da seama brusc ca are o problema. O avusese si pana atunci, dar nu fusese constienta de asta.

Pe multi ii sperie gandul ca ar putea avea probleme, privesc acest lucru ca pe o critica, ca pe o respingere , ca pe ceva rusinos, umilitor. Dar problemele apar tot timpul, la toata lumea (!), iar asta semnaleaza faptul ca a sosit momentul sa trecem la un alt nivel de dezvoltare personala.

3 Comments

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Asociatii libere, Psihoterapie si psihanaliza

Buddhism si Psihanaliza

Ceea ce apropie in mod fundamental psihanaliza de buddhism este insightul cu privire la legatura dintre suferinta si dorinta.

Buddha a descoperit ca la originea suferintei sta dorinta. In psihanaliza, in spatele simptomului cautam dorinta inconstienta.

Visul, spunea Freud, este implinirea deghizata a unei dorinte.

Ce inseamna a psihanaliza? A descoperi dorinta inconstienta.

A descoperi dorinta inconstienta inseamna a te trezi.

1 Comment

Filed under Buddhism si Psihanaliza