Category Archives: Tulburari de personalitate

Despre Paranoia

Despre PARANOIA

Paranoicul. Cum il recunoastem

Am vazut odata un tricou care m-a intrigat foarte mult prin inscriptia sa:

The Next Generation

Trust no one

Acest indemn – Trust no one – Sa nu ai incredere in nimeni – caracterizeaza cel mai fidel o viziune paranoica asupra lumii.

Paranoicul este in primul rand neincrezator, banuitor, suspicios in mod exagerat. Este nevoie de un efort titanic pentru a-i castiga increderea si niciodata nu stii pentru cat timp, caci de multe ori e suficient un singur gest minor pentru a o pierde.

Pentru un paranoic, nimeni nu este de incredere pe termen lung. Pune permanent la indoiala loialitatea celor din jur, bunele lor intentii. Cauta motivatii ascunse pentru cel mai neinsemnat gest, interpreteaza mult si cel mai adesea eronat caci …interpretarile sale merg intr-o singura directie: oamenii ii sunt ostili, nu-l plac, ii vor raul. Aceasta este convingerea lui puternic inradacinata, rigida, de nezdruncinat, care-i orienteaza gandirea si ii determina comportamentul.

Prin urmare, el este defensiv, vigilent, atent la reactiile celorlalti, permanent in garda. Are grija sa ofere putine informatii despre el, despre viata lui, este secretos. Aceasta este maniera lui de a se proteja. In viziunea lui, nu poti stii niciodata cu cine ai de-a face, sub masca unei oi se poate ascunde lupul, “orice declari poate fi folosit impotriva ta”, prietenii de azi pot fi dusmanii de maine etc.

Intrucat se asteapta permanent la ostilitate, ridiculizare si tradare din partea celorlalti, paranoicul ajunge usor sa sufere de “mania persecutiei”.

In cazuri mai grave, se intampla sa “sesizeze” tot felul de comploturi sau conspiratii indreptate impotriva sa, menite sa-l discrediteze, sa-l indeparteze, sa-l umileasca, sa-l distruga.

Exagerand putin, am putea spune ca paranoicul isi traieste viata ca pe un film de spionaj, in care oricine poate fi suspectat de a fi un tradator sau un agent dublu.

In conditiile in care inteligenta sa este peste medie, paranoicul este un adversar de temut. Lupta il mobilizeaza, de altfel paranoia isi arata adevarata putere (si in acelasi timp adevarata fata) in conditiile unui conflict. Nu cedeaza usor, ci dimpotriva, este extrem de perseverent. Acuzatiile sale sunt extrem de bine argumentate logic (pana la un punct), de o coerenta extrema. Un paranoic inteligent aproape te poate convinge ca lumea este condusa de masoni sau de reptilieni (extrateresti) printr-o dizertatie bine argumentata si …chiar bine documentata.

Convingerile sale rigide nu il fac un partener de conversatie prea placut, mai ales ca in cele mai multe cazuri ii lipseste simtul umorului. Comportamentul sau reuseste in cele din urma sa-i agaseze pe cei din jur, caz in care reactia lui va fi : “Stiam eu ca am dreptate! Voi chiar ma urati!”

In relatia de cuplu, neincrederii si suspiciozitatii i se adauga gelozia. Partenera este oricand suspectata ca flirteaza cu altcineva, ca-l tradeaza, ca il inseala. Dar in conditiile in care el simte ca poate conta pe ea, ca ea ii este alaturi in conditii de adversitate, ca amandoi impartasesc acelasi sistem de valori, paranoicul este capabil de o loialitate si de o generozitate fara margini.

Lucrurile se petrec intocmai si daca ea este persoana paranoica.

Sa intelegem paranoicul

Experienta clinica a dovedit ca persoanele care prezinta tendinte paranoice au fost in mod sistematic umilite si dominate de figuri parentale sadic-autoritare in copilarie. Multi parinti, in dorinta lor “de a-si pregati copiii pentru a infrunta vicisitudinile vietii”, sunt extraordinar de generosi cu criticile si deosebit de zgarciti cu laudele. “Pe copil trebuie sa-l pupi doar in somn” este o zicala care s-a bucurat de o popularitate imensa in trecut. In aceste conditii, nu-i de mirare ca respectivii copii s-au simtit persecutati. Chiar au fost persecutati!

Criticismul constant, pedepsele frecvente, nedrepte si imprevizibile, acordate in functie de capriciile de moment ale adultilor, parinti imposibil de multumit, parinti manipulativi, autoritari, intruzivi si controlatori, iata cativa factori care favorizeaza sedimentarea trasaturilor paranoide la copii.

Alte persoane au invatat paranoia din familie. Lor li s-au inoculat de timpuriu idei precum : “nu trebuie sa ai incredere decat in membrii familiei tale”, “lumea de afara este o jungla”, “prietenii nu sunt adevarati prieteni; cauta doar sa profite de tine si te parasesc la greu”, “fii vigilent tot timpul si pazeste-ti spatele” etc.

Astfel, viitorul paranoic invata de timpuriu ca lumea este un loc primejdios, in care pericolele pandesc la tot pasul, plin de oameni ostili, rau intentionati, in raport cu care el se simte vulnerabil si de care trebuie sa se apere.

Construindu-se in raport cu o figura parentala autoritara, manipulativa, intruziva si controlatoare, paranoicul oscileaza intre sentimente intense de frica, rusine, neputinta, umilire, dispret fata de propria persoana, pe de o parte, si omnipotenta, megalomanie, sete de razbunare, pe de alta parte.

Ajunsi in pozitii de autoritate, paranoicii au tendinta de a deveni dictatori. Hitler, Stalin, Castro etc sunt doar cateva exemple de paranoici celebri.

Pe de alta parte, avand in vedere ca nu traim totusi intr-o lume ideala, paranoia “in cantitati moderate” are utilitatea ei dovedita, ferindu-ne de naivitatea dezadaptativa care ne-ar transforma in victime sigure ale escrocilor si manipulatorilor.

Trasaturi paranoice cum ar fi neincrederea, suspiciozitatea, combativitatea, sunt extrem de utile detectivilor, politistilor, vamesilor, agentilor secreti, trupelor de comando sau antiteroriste, agentilor fiscali (membrilor Garzii financiare) sau oamenilor de afaceri care investesc in tari cu grad de risc crescut.

Cum sa ne purtam cu paranoicii

Din fericire, paranoia severa care sa implice deliruri de gelozie, persecutie etc nu este intalnita la tot pasul.

Pe de alta parte, trebuie sa stim ca suntem cu totii putin paranoici, doar ca la o scara mult mai mica. Lucrul acesta devine evident in situatii de criza acuta si explica de ce panica este un fenomen atat de contagios.

Intrucat paranoicul te suspecteaza ca ai putea sa-i faci rau, este de dorit sa te exprimi intotdeauna la obiect, clar, limpede, lasand cat mai putin loc interpretarilor (care vor fi intotdeauna in defavoarea ta).

Cand discutati o problema de serviciu, fa referiri la regulamente, reguli etc, pentru a parea cat mai obiectiv.

De asemenea, este bine sa eviti barfele la adresa lui (ei), caci sigur va afla mai devreme sau mai tarziu.

In fine, nu-l evita. Daca o faci acesta este un motiv suficient pentru a incepe sa te suspecteze ca ai ceva cu el.  Cauta sa pastrezi o frecventa constanta a interactiunilor cu el, fii onest si sincer.

Observatie importanta. Desi in descrierea trasaturilor paranoice m-am referit la “el”, am facut acest lucru pentru usurinta exprimarii. Lucrurile sunt la fel de valabile si pentru “ea”. Paranoia este o tulburare de personalitate care nu tine cont de sex.

Articol publicat si pe site-ul revistei Avantaje www.avantaje.ro

 

VIRGIL RICU

Psihoterapeut

11 Comments

Filed under Tulburari de personalitate