Simptomele pot fi aliati pretiosi in drumul catre noi insine

Se spune ca Jung, la finele unei sedinte de psihoterapie, a spus despre un pacient : “Slava Domnului ca a devenit nevrotic!”

Celor mai multi dintre noi le poate suna bizar, dar aceasta exclamatie reflecta o conceptie revolutionara asupra simptomelor si tulburarilor psihice, in care acestea capata o valoare pozitiva si transformativa.

Suntem obisnuiti sa privim simptomele ca pe niste defectiuni ce trebuie imediat remediate, iar atunci cand acestea apar, cerem medicului sau psihologului interventii scurte si eficiente pentru a le elimina.

Daca ne-am asculta insa mai atent atunci cand cerem ajutor, am simti disperarea, angoasa, panica si mai ales am intui ca ceea ce ne anxieteaza cel mai tare nu este atat simptomul in sine, cat mai ales faptul ca nu putem controla si nici intelege ceea ce ni se intampla. Dincolo de dorinta de a alunga simptomul, este o cautare de sens.

Simptomul ne smulge brutal din sistemul in care traim si ne invita la reflectie. “De ce mi se intampla asta? Care este cauza ?” etc sunt intrebari nelipsite atunci cand ne confruntam cu insomnii, fobii sau atacuri de panica, cu esecuri repetate in profesie sau in relatiile cu ceilalti.

Simptomele ne forteaza in mod violent sa ne schimbam stilul de viata.

Daca nu ne vom inhiba procesul reflexiv si vom continua sa meditam la ceea ce ni se intampla, vom descoperi lumea misterioasa a viselor si vom deveni mai atenti la mesajele inconstientului nostru.
In fapt functionam simultan pe doua nivele – constient si inconstient – care comunica permanent intre ele, comunicare absolut esentiala pentru sanatatea psihica. Uneori ceea ce emerge din inconstient vine in contradictie cu imaginea pe care ne-am creat-o despre noi, cu ceea ce consideram dezirabil si valoros, si atunci mobilizam mecanisme defensive impotriva acestor continuturi inconstiente, parazitand comunicarea intre cele doua nivele si determinand aparitia problemelor psihologice.
Psihoterapia urmareste reinstaurarea unei bune comunicari intre constient si inconstient, integrarea continuturilor inconstiente (fragmente indezirabile sau arhaice ale propriei personalitati), dobandirea unui plus de intelegere vis-a-vis de modul in care functionam. Prin cultivarea sistematica a receptivitatii pentru experienta interioara, aspecte importante ale personalitatii noastre tinute in fundal revin in prin plan si, luate in considerare, pot determina o schimbare majora de perspectiva asupra vietii noastre.
Simptomele marcheaza o nevoie de evolutie si pot fi privite ca reactii ale inconstientului semnaland persoanei ca directia in care merge viata sa nu este una in acord cu sine. Simptomele devin astfel repere in calatoria catre sine si o sansa de schimbare a vietii.

Lucrand asupra lor (cautandu-le sensul), ajungem la o viziune mult mai larga si mai comprehensiva asupra realitatii si asupra propriei persoane. Decat sa le tratam ca pe niste defectiuni ce trebuie indepartate, este mai util sa le ascultam mesajul si sa le privim ca pe niste aliati in drumul catre noi insine.

Prin aceasta schimbare de perspectiva, vulnerabilitatile se transforma in atuuri, caci tocmai punctele noastre vulnerabile sunt cele care permit interventia terapeutica si fac posibila schimbarea.

Leave a comment

Filed under Articole publicate/ Interviuri in presa, Psihoterapie si psihanaliza

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s