Despre PARANOIA
Paranoicul. Cum il recunoastem
Am vazut odata un tricou care m-a intrigat foarte mult prin inscriptia sa:
The Next Generation
Trust no one
Acest indemn – Trust no one – Sa nu ai incredere in nimeni – caracterizeaza cel mai fidel o viziune paranoica asupra lumii.
Paranoicul este in primul rand neincrezator, banuitor, suspicios in mod exagerat. Este nevoie de un efort titanic pentru a-i castiga increderea si niciodata nu stii pentru cat timp, caci de multe ori e suficient un singur gest minor pentru a o pierde.
Pentru un paranoic, nimeni nu este de incredere pe termen lung. Pune permanent la indoiala loialitatea celor din jur, bunele lor intentii. Cauta motivatii ascunse pentru cel mai neinsemnat gest, interpreteaza mult si cel mai adesea eronat caci …interpretarile sale merg intr-o singura directie: oamenii ii sunt ostili, nu-l plac, ii vor raul. Aceasta este convingerea lui puternic inradacinata, rigida, de nezdruncinat, care-i orienteaza gandirea si ii determina comportamentul.
Prin urmare, el este defensiv, vigilent, atent la reactiile celorlalti, permanent in garda. Are grija sa ofere putine informatii despre el, despre viata lui, este secretos. Aceasta este maniera lui de a se proteja. In viziunea lui, nu poti stii niciodata cu cine ai de-a face, sub masca unei oi se poate ascunde lupul, “orice declari poate fi folosit impotriva ta”, prietenii de azi pot fi dusmanii de maine etc.
Intrucat se asteapta permanent la ostilitate, ridiculizare si tradare din partea celorlalti, paranoicul ajunge usor sa sufere de “mania persecutiei”.
In cazuri mai grave, se intampla sa “sesizeze” tot felul de comploturi sau conspiratii indreptate impotriva sa, menite sa-l discrediteze, sa-l indeparteze, sa-l umileasca, sa-l distruga.
Exagerand putin, am putea spune ca paranoicul isi traieste viata ca pe un film de spionaj, in care oricine poate fi suspectat de a fi un tradator sau un agent dublu.
In conditiile in care inteligenta sa este peste medie, paranoicul este un adversar de temut. Lupta il mobilizeaza, de altfel paranoia isi arata adevarata putere (si in acelasi timp adevarata fata) in conditiile unui conflict. Nu cedeaza usor, ci dimpotriva, este extrem de perseverent. Acuzatiile sale sunt extrem de bine argumentate logic (pana la un punct), de o coerenta extrema. Un paranoic inteligent aproape te poate convinge ca lumea este condusa de masoni sau de reptilieni (extrateresti) printr-o dizertatie bine argumentata si …chiar bine documentata.
Convingerile sale rigide nu il fac un partener de conversatie prea placut, mai ales ca in cele mai multe cazuri ii lipseste simtul umorului. Comportamentul sau reuseste in cele din urma sa-i agaseze pe cei din jur, caz in care reactia lui va fi : “Stiam eu ca am dreptate! Voi chiar ma urati!”
In relatia de cuplu, neincrederii si suspiciozitatii i se adauga gelozia. Partenera este oricand suspectata ca flirteaza cu altcineva, ca-l tradeaza, ca il inseala. Dar in conditiile in care el simte ca poate conta pe ea, ca ea ii este alaturi in conditii de adversitate, ca amandoi impartasesc acelasi sistem de valori, paranoicul este capabil de o loialitate si de o generozitate fara margini.
Lucrurile se petrec intocmai si daca ea este persoana paranoica.
Sa intelegem paranoicul
Experienta clinica a dovedit ca persoanele care prezinta tendinte paranoice au fost in mod sistematic umilite si dominate de figuri parentale sadic-autoritare in copilarie. Multi parinti, in dorinta lor “de a-si pregati copiii pentru a infrunta vicisitudinile vietii”, sunt extraordinar de generosi cu criticile si deosebit de zgarciti cu laudele. “Pe copil trebuie sa-l pupi doar in somn” este o zicala care s-a bucurat de o popularitate imensa in trecut. In aceste conditii, nu-i de mirare ca respectivii copii s-au simtit persecutati. Chiar au fost persecutati!
Criticismul constant, pedepsele frecvente, nedrepte si imprevizibile, acordate in functie de capriciile de moment ale adultilor, parinti imposibil de multumit, parinti manipulativi, autoritari, intruzivi si controlatori, iata cativa factori care favorizeaza sedimentarea trasaturilor paranoide la copii.
Alte persoane au invatat paranoia din familie. Lor li s-au inoculat de timpuriu idei precum : “nu trebuie sa ai incredere decat in membrii familiei tale”, “lumea de afara este o jungla”, “prietenii nu sunt adevarati prieteni; cauta doar sa profite de tine si te parasesc la greu”, “fii vigilent tot timpul si pazeste-ti spatele” etc.
Astfel, viitorul paranoic invata de timpuriu ca lumea este un loc primejdios, in care pericolele pandesc la tot pasul, plin de oameni ostili, rau intentionati, in raport cu care el se simte vulnerabil si de care trebuie sa se apere.
Construindu-se in raport cu o figura parentala autoritara, manipulativa, intruziva si controlatoare, paranoicul oscileaza intre sentimente intense de frica, rusine, neputinta, umilire, dispret fata de propria persoana, pe de o parte, si omnipotenta, megalomanie, sete de razbunare, pe de alta parte.
Ajunsi in pozitii de autoritate, paranoicii au tendinta de a deveni dictatori. Hitler, Stalin, Castro etc sunt doar cateva exemple de paranoici celebri.
Pe de alta parte, avand in vedere ca nu traim totusi intr-o lume ideala, paranoia “in cantitati moderate” are utilitatea ei dovedita, ferindu-ne de naivitatea dezadaptativa care ne-ar transforma in victime sigure ale escrocilor si manipulatorilor.
Trasaturi paranoice cum ar fi neincrederea, suspiciozitatea, combativitatea, sunt extrem de utile detectivilor, politistilor, vamesilor, agentilor secreti, trupelor de comando sau antiteroriste, agentilor fiscali (membrilor Garzii financiare) sau oamenilor de afaceri care investesc in tari cu grad de risc crescut.
Cum sa ne purtam cu paranoicii
Din fericire, paranoia severa care sa implice deliruri de gelozie, persecutie etc nu este intalnita la tot pasul.
Pe de alta parte, trebuie sa stim ca suntem cu totii putin paranoici, doar ca la o scara mult mai mica. Lucrul acesta devine evident in situatii de criza acuta si explica de ce panica este un fenomen atat de contagios.
Intrucat paranoicul te suspecteaza ca ai putea sa-i faci rau, este de dorit sa te exprimi intotdeauna la obiect, clar, limpede, lasand cat mai putin loc interpretarilor (care vor fi intotdeauna in defavoarea ta).
Cand discutati o problema de serviciu, fa referiri la regulamente, reguli etc, pentru a parea cat mai obiectiv.
De asemenea, este bine sa eviti barfele la adresa lui (ei), caci sigur va afla mai devreme sau mai tarziu.
In fine, nu-l evita. Daca o faci acesta este un motiv suficient pentru a incepe sa te suspecteze ca ai ceva cu el. Cauta sa pastrezi o frecventa constanta a interactiunilor cu el, fii onest si sincer.
Observatie importanta. Desi in descrierea trasaturilor paranoice m-am referit la “el”, am facut acest lucru pentru usurinta exprimarii. Lucrurile sunt la fel de valabile si pentru “ea”. Paranoia este o tulburare de personalitate care nu tine cont de sex.
Articol publicat si pe site-ul revistei Avantaje www.avantaje.ro
VIRGIL RICU
Psihoterapeut
Virgil Rîcu - Psihoterapie psihanalitica 
avand in vedere ca secolul 21 ar putea fi supranumit si “secolul bolilor psihice” si asta datorita stresului la care suntem supusi zilnic fara sa ne dam seama, iar urmarile acestuia se vad in timp, am putea spune ca a deveni paranoic poate fi doar o chestiune de timp pentru multi dintre noi.
intr-adevar, paranoicul este o asa zisa “victima”, un neinteles si un complexat pana la urma pt ca din comportamentul lui asta rezulta.
eu zic ca persoanele cu genul acesta de afectiuni ar trebui totusi intelese intrucat de cele mai multe ori nu este vina lor ca au ajuns asa….
discutia ar putea continua la infinit dar ii las si pe altii sa isi dea cu parerea, poate gasim chiar persoane de specialitate dispuse sa ne dea o mana de ajutor in intelegerea acestui tip de comportament.
Este uimitor ca am reusit sa traiesc alaturi de un om asa cum este descris in articol, dar doar 3 ani, pentru ca am obosit sa-l inteleg, sa-i explic de fiecare data ca denatureaza realitatea. Imi doresc sa gaseasca ajutor la un psiholog, desi mie mi-a refuzat acest lucru, in incercarea mea de a-l indrepta spre un ajutor calificat.
Cum poti sa ajuti un paranoic atata vreme cat cel/cea in cauza sa refuza sa accepte ca se afla in acea postura, deci refuza orice ajutor medical sau conultatie la psiholog?
Nu putem ajuta o persoana care refuza ajutorul. Dar putem oricand lucra asupra noastra, cei care suntem in relatie cu respectiva persoana. Suntemcu totii elemente ale unui sistem. Daca schimbam ceva la noi insine, efectele se vor face simtite in interiorul sistemului.
salutare sper sami raspundeti , am citit articolul si din ceam citit mam regasit , total,exista o vindecare ??
Exista tratament. Exista posibilitatea de a tine tendintele sub control si de a invata de pe urma lor.
ce intelegem prin vindecare? sa inteleg ca se trateaza si dispare precum o raceala! si raceala revine dar este ceva banal pe langa asta 😦
Majoritatea bolilor, sunt de fapt o exagerare a instinctelor naturale pe care le are omul. Spre exemplu avem instinct de supravietuire ( autoaparare ), instinct sexual etc.
Paranoia este deci o exagerare a instinctului de autoaparare.
Cum spunea si dl Virgil, paranoia in cantitati mici este buna, deoarece in cantitati mici ea nici nu se mai numeste paranoia ci PRECAUTIE.
Trebuie cunoscut faptul ca atacurile de panica pot fi cauzate si de probleme fizice cum ar fi alimentatia necorespunzatoare, consum redus de apa, prea putin somn, lipsa exercitiilor fizice, lipsa de vitamine in organism.
Nu va grabiti sa va considerati nebuni, sau sa ii considerati pe paranoici nebuni de legat. Nu este o banala raceala, dar principiul este acelasi si anume, paranoia este o boala CARE SE POATE VINDECA!
Vindecarea.
Pasul 1: Este intotdeauna a recunoaste ca ai o problema, urmata de dorinta de a te face bine.
Pasul 2: Cautarea unui psihiatru care sa ofere pe langa consiliere, medicatie corespunzatoare.
Pasul 3: Ca vindecarea sa fie completa, trebuie sa combinati intotdeauna sfatul medicului trupesc, cu sfatul medicului sufletesc.
Pentru ca este un topic romanesc si suntem in majoritate crestini, pasul 3 ar fi cautarea unui preot duhovnic bun, intelegator, calm si rabdator care sa poata sa va ghideze spre citirea unor carti care sa linisteasca sufletul si sa hraneasca si mintea cu informatii utile.
Orice religie demna de luat in seama functioneaza pe principii pasnice si va ajuta sa va gasiti linistea.
Daca insa religia va cauzeaza crize de paranoia, si nu aveti deloc incredere in nici un reprezentat al vreunei religii, faceti doar primii 2 pasi.
Foarte important este sa nu exagerati. A exagera inseamna a schimba o boala cu alta.
Trebuie deasemenea sa acceptati ca boala se vindeca cel mai bine pas cu pas, incet dar sigur.
Cred ca am paranoia 🙂 In copilarie parintii mi-au aplicat pedepse neavenite care mi-au afectat pe undeva dezvoltarea fireasca (ma refer aici atat la o dezvoltare afectiva nearmonioasa cat si la afectarea unei dezvoltari autonome, deschise, ramanand o persoana relativ inhibata). Ulterior, atat parintii cat si fratii s-au tot bagat in viata mea facand diverse comentarii despre viata mea, sotia mea si despre socrii mei. Aceste lucruri mi-au rupt sufletul. Cu toate ca le-am explicat ca nu este bine sa se amestece in viata mea, ei au continuat sa o faca, ceea ce denota atat o lipsa crasa de bun simt din partea lor cat si desconsiderare totala la adresa mea si a sotiei. Drept urmare am rupt legaturile cu ei. Nu mai vorbesc si nu mai ma vad cu ei, nu ma mai intereseaza nimic despre ei. Pot sa ma sune ca nu le raspund. Ulterior am fost desconsiderati si inselati si de prieteni. Am rupt legaturile si cu acestia. Acum suntem destul de singuri. Nu este prea ok, pentru ca ne-am dori sa avem persoane cu care sa ne simtim bine, sa iesim in oras, sa facem un gratar sau sa mergem in vacante, insa in urma celor intamplate ne-am pierdut increderea in ceilalti si este foarte greu (daca nu imposibil) sa dezvoltam noi relatii.
Buna seara. Eu ma confrunt cu tendintele paranoide ale unui patron dictatorial si abuziv emotional pentru care cea mai buna aparare este atacul , controlator si suspicios, violent si agresiv verbal. Multumesc pentru articol. Inteleg ca o atitudine deschisa si la obiect pe baza de prezenta usor submisiva ma poate ajuta sa ii imblanzesc atitudinea in favoarea topirii unor conflicte ale caror cauza exista mai mult in imaginatia lui. Daca mai aveti un sfat pentru mine,v-as fi extrem de recunoscatoare. Multumesc din nou.