Ce este autosabotajul si cum se poate evita?

Ce este autosabotajul si cum se poate evita?

Un tanar poate aplica pentru o pozitie manageriala intr-o firma. Este incantat de job, il doreste, vorbeste mult prietenilor despre asta. In ziua interviului, nu ajunge la intalnirea cu angajatorul pentru ca …nu a auzit ceasul. Este un exemplu clasic de autosabotaj. O tendinta inconstienta a sabotat dorinta lui constienta de a obtine postul. Poate ca la nivel inconstient nu dorea de fapt acel post (foarte avantajos dupa toate criteriile rationale!) sau se temea foarte tare ca nu-i va face fata.

Cum se poate renunta la autosabotaj? Aducand tendinta sabotoare din inconstient in constient si invitand-o la masa tratativelor, a negocierilor.

Oamenii sunt personalitati hipercomplexe, animati de dorinte si aspiratii care adesea intra in conflict unele cu altele. Oricat ne-am dori sa credem ca suntem fiinte coerente emotional, pe masura ce ne observam mai mult, descoperim ca lucrurile nu stau deloc asa.

Metaforic vorbind, ne putem reprezenta personalitatea umana ca pe o multime de personaje care doresc toate sa ajunga in lumina reflectoarelor pentru a-si juca rolul sau. Daca le favorizam in mod constant pe unele in detrimentul altora, acestea din urma vor gasi mijloace de a ne sabota. Ceea ce face eficient demersul psihoterapeutic este tocmai invitatia repetata adresata tuturor partilor din noi de a se exprima. Psihoterapeutul convinge “vedetele”, “primadonele” sa ofere si partilor marginalizate dreptul la cuvant (implicit dreptul la existenta si la glorie). Odata ascultate, luate in calcul, se poate negocia cu aceste parti si ajunge la o solutie convenabila tuturor.

Poate aceasta descriere poate parea unora ciudata, dar este usor de observat in practica. Daca este sa luam un exemplu din lumea cinematografiei, Humphry Bogart era recunoscut pentru rolurile de barbat dur, care isi reprima puternic partea emotionala. Consecinta? Partea emotionala isi lua revansa intinzandu-i capcane sentimentale (v. Casablanca, Sabrina). In mediile de afaceri, care promovau si continua sa promoveze un model de manager exclusiv rational, doar recent a inceput sa fie acceptat conceptul de inteligenta emotionala, paralel cu evidentierea costurilor neluarii in consideratie a nevoilor emotionale ale oamenilor.

Efortul de a armoniza partile noastre merita cu adevarat sa fie facut. Rezultatul va fi ca ne vom atinge obiectivele cu stradanie minima. Parafrazandu-l pe Coehlo, vom avea senzatia ca universul intreg concura la indeplinirea obiectivelor noastre. Daca, in schimb, ne vom seta un obiectiv care va pune parti din noi in conflict, obstacole inepuizabile vor aparea la tot pasul.