Putine concepte sunt atat de aprig dezbatute in psihanaliza precum conceptul de neutralitate binevoitoare.
Multi considera ca este o imposibilitate, un deziderat prea inalt care diminueaza autenticitatea psihanalistului.
A trebuit sa fac o incursiune in budism pentru a-i aprecia justa valoare: pozitia de neutralitate este pozitia (atitudinea) de eficienta maxima in psihoterapie.
Cand ma bucur de ceva, o parte din mine traieste acea bucurie, iar o alta parte din mine observa cum ma bucur. Daca ceva ma infurie, sunt furios, iar o parte din mine observa furia.
In fiecare din noi, exista un participant si un observator. Partea care observa deopotriva bucuria si suferinta, dorinta si aversiunea, placerea si durerea, se afla in pozitia de neutralitate.
Cu cat cultivam mai mult observatorul din noi, cu atat devenim mai echidistanti, mai detasati, mai intelepti.
Cu cat cultivam mai mult observatorul din noi, cu atat devenim mai apti de a ne sustrage influentei hipnotice pe care o exercita lumea din jur si propria lume fantasmatica.
Analiza nu este posibila in absenta autoobservarii, dar autoobservarea nu este autoanaliza. Observatorul din noi nu judeca.
Virgil Rîcu - Psihoterapie psihanalitica 